Lovelele

Poznașii ăștia de bugetari locali au și ajuns în comunism. Li se măriră salariile fără ca nimeni să întrebe „Bă, da’ ce fac, ce produc, la ce servesc?„. Singurul argument a fost că au nevoie de lovele. Ori, asta se numește comunism – fiecăruia după nevoi. Ah, ce grozav! Sper să afle și nemernicul de ceașcă de acolo, din iad că p-aci bate vânt de comunism, să mai crape odată fierea în el. Problema comunismului este însă că pe măsură ce ai, mai vrei, nu-ți mai ajunge. Păi, cum dom-le – să ai o slujbă care este doar o sinecură, să te faci că muncești (țineți minte gluma din vremea lu’ ceașcă?), să n-ai nicio răspundere și să primești pe măsura nevoilor? La urma urmelor, la ei salariul nici nu contează, doar sporurile de tot felul și ciubucurile. Ba se și plângeau niște primari că nu vrea lumea să se angajeze la ei. Te pomenești că s-o fi reversat trendul – ăia primesc șpagă ca să se angajeze, nu invers. Aproape că nici nu mai au nevoie să fure – doar aproape.

În sfârșit, sper să nu fie uitați până la urmă bugetarii centrali, c-ar fi mare păcat, săracii de ei, să ajungă și ei în comunism – famelie mare, renumerație mică.

Am mai explicat că fericirea este adusă de prosperitate. Sigur, este o consecință a banilor, doar că banii mulți nu înseamnă automat prosperitate. De aceea am trivializat titlul. Banii sunt ca orice altă marfă – dacă sunt prea mulți cartofi în piață, vor fi ieftini, le scade prețul.

Însă, prostimea care votează nu înțelege asta, ei vor bani, vor să-și umple sacoșa cu lovele. Nu-i interesează că valoarea banilor este ceea ce contează. Guvernanții vor voturi, pentru ei nu contează inflația, își scot ei pârleala. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți cum. Sloganul câștigător este se dă. Toți intervievații de pe la Tv zic „să ne dea și nouă„. Este ceea ce le-a intrat în ADN în 45 de ani de comunism, de la Pauker la ceașcă – se dă butelii, se dă carne, se dă case, se dă ulei. Mințile alegătorilor rămân blocate la ceea ce urmează a se da. Guvernanții ultimilor aproape 45 de ani au procedat la fel. Sigur, campioni sunt pesedistii, dar nu numai.

Cred că banii din buget ar trebui să fie mai ales pe investiții, să genereze plusvaloare, să asigure un viitor pentru actualii și următorii cetățeni. Numai că, România are 450.000 (conform digi24) angajați în administrația locală și mult mai mulți în cea centrală. România are peste 1,26 milioane de angajați în instituțiile și autoritățile publice. Adăugați o mulțime de angajați ai unor societăți comerciale cu capital de stat, majoritatea falimentare. Femeia de serviciu din acest sistem este considerată o sinecură și trebuie să aibă carnet de partid. Suntem pe primul loc în UE privind procentul cheltuielilor salariale din buget. Dar acestea nu includ mulțimea de societăți de stat.

La cele de mai sus, sumați vă rog, pensiile speciale indiferent de numele sub care se ascund. Se ajunge la un procent mare din PIB, foarte-foarte mare.