Cum vede un caracter modificat ca mine cealaltă lume – cea considerată normală/bună?
V-am mai spus că mi-a plăcut dintotdeauna să mă plimb. Nu mă voi opri la vizite pasagere – Berlinul încă de Vest, Europa apropiată, ci la sejururi (mai de grabă tururi) de cel puțin trei săptămâni care-ți pot lăsa o impresie despre cum se petrec lucrurile pe-acolo.
Am patru exemple: o țară considerată tradițional la noi inferioară nouă și trei care se află în topul primelor clasate privind nivelul vieții și șansa de fericire a locuitorilor. Nu voi omite impresiile de călătorie, dar subiectul blogului este despre societatea/societățile acestor țări atât cât am perceput eu.
Divaghez puțin, ca să vă povestesc istoria neromanțată a unui fost coleg emigrat. S-a angajat prin ’90 ca proaspăt absolvent. Era poreclit PCMan fiindcă rămânea după-masă și studia singur programare. Era bonhomme și avea o atitudine gen „ce-o fi, o fi”. Unii îl cam luau peste picior. Familia lui îmi cunoștea tangențial familia. Prin ’92 a plecat de unul singur (avea soție și fetiță) în Canada.
După 2000, într-o vară, făceam plaje la „Trei papuci”. Alături, se instalează pe un cearșaf o familie cu două fetițe mari. Soția mă întreabă dacă nu cumva îi cunosc, nu-mi era foarte clar, așa că spun în gol tare: D-l … Pe scurt, era chiar PCMan. Iată ce mi-a povestit.
A dus-o foarte greu primii vreo trei ani, nu găsea de lucru. Disperat, a dat interviu de angajare la spălat WC-uri – nu l-au acceptat ca fiind supra-calificat. După mai mult de un an, „fie ce-o fi” și-a adus și familia, cu aceleași perspective foarte negre. În Canada, în situația grea, fără asigurare medicală, i s-a născut a doua fată. După mai mult de trei ani, lucrurile au început să intre pe un făgaș normal. Când l-am întâlnit, era prosper, fetele erau mari, soția nu lucra, vizitase multe locuri exotice. Acum cred că trăiește în State.
O poveste grea, despre tenacitate, cu final fericit. Dacă voi mai avea ocazia, vă voi mai spune una.
Deocamdată urmează impresiile mele despre alte societăți.
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră
Daca esti sanatos, muncitor si ai un dram de noroc nu ai cum sa nu reusesti. asta e frumusetea anumitor tari din Vest.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pingback: Epitaf COVID | Născut pe lista neagră
Pingback: După buget, coane Fănică | Născut pe lista neagră
Pingback: Încă un caz fericit | Născut pe lista neagră
De obicei pretextul cu „supra-calificarea” este folosit (in acord cu corectitudinea politică) pentru a nu-ti spune (pe șleau) că nu vorbești limba engleză sau că o vorbești în așa hal încât mai bine mai stai o tură. In Canada fără asigurare medicală ??? Asta e făcătură. In Canada asigurarea medicală este moca pentru toată lumea (ca-n socialism), începând din prima zi de rezistentă.
ApreciazăApreciază
prima zi de „rezidență” desigur (nu de „rezistență”)…
ApreciazăApreciază
Nu, au fost fără asigurare medicală. Niciunul nu avea cetățenie sau un statut oarecare.
Pentru spălat WC-uri, este ușor să fi supra-calificat, mai ales dacă ești absolventul unei facultăți tehnice – cred că era absolvent de automatică. Oricum, era greu să inventeze o asemenea poveste și nu văd interesul pe care l-ar fi avut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-a inventat-o dar a înflorit-o binișor. Ca tot românul. Nu-i trebuia vreun (alt) interes. Am vizitat Canada si am destui cunoscuți acolo. Nu (prea) avea cum să fie acolo fără un statut oarecare (altfel n-avea cum să fie respins la jobul de spălător de vase ca fiind supra-calificat, instrucât n-ar fi fost primit la interviu). Asigurarea medicală in Canada este gratuită si obligatorie pentru toți rezidenții, cu sau fără cetățenie…
ApreciazăApreciază
Nu cred că era rezident. Nașterea fetei celei mici a fost plătită de o asociație caritabilă, iar el a returnat suma după câțiva ani. Dacă inflorea, ar fi zis ce grozav a fost el. Însă el a povestit ce greu a dus-o.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Acțiune din ’93-94.
ApreciazăApreciat de 1 persoană