Rio de Janeiro este pe unul din malurile golfului Guanabara – Baía de Guanabara, la aproape 1° nord de Tropicul Capricornului. De fapt, tot golful este populat, de jur împrejur. Caracteristica locului sunt niște moțoțoaie, niște gâlme de granit monolitic (așa zic ei, dar sunt lăudăroși) care se întind peste tot, inclusiv în golf. Pe vârful celei mai înalte, este simbolul metropolei, statuia lui Hristos Mântuitorul – Cristo Redentor (Christ the Redeemer, Cristo el Redentor). Bănuiesc că și pe la urechile dumneavoastră a trecut zvonul cum că un român … Dar la fața locului este menționat un sigur erou – brrrazilian, nu rrromân, un șef mare care a inițiat lucrarea. Totdeauna mi-au plăcut șefii ăștia care-și asigură nemurirea. Cu atâția lăudăroși fanfaroni, nu știu dacă vreodată se va mai putea stabili adevărul.
Monumentul Mântuitorului este pe vârful Corcovado (700 m), în mijlocul rezervației Tijuca National Park, are 30 m plus 9 m soclul și cântărește 635 t. Este impresionant, te copleșește. Iar priveliștea de pe Corcovado este mirifică. Foarte probabil este cel mai frumos loc din Rio. Am fost de două ori, în două zile consecutive. În prima zi a fost splendid, m-am umplut de poze. A doua zi am fost cu Mântuitorul în nori, nu se vedea nimic. M-am concentrat asupra statuii, dar au fost momente în care abia îi zăream capul.
Ei spun despre rezervația Tijuca pădure urbană. M-aș exprima mai degrabă cu termenul junglă. Este în interiorul orașului. Dar Rio mai deține una – Floresta da Pedra Branca (White Rock Forest – pădurea Stancii Albe), mai mare. Cele două acoperă niște zeci de procente din suprafața orașului. Pare a fi minunat. Îmi aduc aminte de vremea împușcatului când mă duceam des la plimbare la Băneasa unde găseai doar liniște și boschetari onaniști. Dacă aveai timp, puteai întâlni și căprioare, dacă nu cumva veneai cu una. Oricum, în ce privește jungla urbană, nu suntem deloc mai prejos de brazilieni poate, chiar mai sus. Nu știu exact care a fost idiotul care a dat liber la construcții în Băneasa.
Sunt obligat de junglă și de Tijuca să fac o paranteză. Aproape de Tijuca, la poalele Corcovado, într-un cartier select, nu ca mahalaua mea, se află o vilă spațioasă, elegantă, Consulatul României. Ei, da culcuș de nebunii. Acum vine cioaca – cine credeți că l-a stăpânit 15 (cincisprezece) ani? Păi, direct căpitan din sublocotenent de intendență, peste 45.000 $ de la Bancorex, DGIPI, prefect al capitalei. De frica braziliencelor, nevasta nu l-a lăsat singur, l-a însoțit (pe bani). Probabil, n-a găsit mântuirea, și-a mutat cele aproape 300 kg la Vancouver, BC. Doar orașe care mi-au plăcut.
Următoarea atracție a Rio este Pão de Açúcar (Sugar Loaf – Căpățâna de Zahăr) unde se ajunge cu o telecabină de la Morro da Urca unde urci cu altă telecabină. De pe ambele căpățâni, dar mai ales de pe Sugar Loaf, aveți priveliști grozave care fac toți banii. Sugar Loaf este la intrarea în golf, lângă țărm.
Jos, relativ aproape de Sugar Loaf, începe plaja Copacabana, următoarea atracție naturală. Între bulevardul care mărginește plaja și malul oceanului, sunt întinse furtunuri care stropesc apă în lateral, generând niște poteci umede care permit deplasarea cu piciorul gol pe nisipul fierbinte.
În zonele aglomerate ale marilor orașe braziliene, circulația este foarte dificilă, mai nasoală ca-n Bucale. Când revin, mă voi ocupa personal să-i rezolve și pe ei Oprescu. Colac peste pupăză, am nimerit la vremea carnavalului. Brazilienii o duc cam din carnaval în carnaval. Eu l-am nimerit chiar p-ăla, dar parada aia finală urma peste două zile, de Mardi Gras – lăsata de sec la papistași (termenul nu are nimic peiorativ, înseamnă supușii papei). Participanții, adică foarte mulți oameni, mai ales femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați, mai mult sau mai puțin costumați, uneori doar cu un șnuruleț, umplu străzile, bulevardele. În lipsa lui Oprescu, pentru mine a fost un dezavantaj, o mulțime de străzi erau blocate.
Carnavalul ăsta a constituit o dezamăgire pentru mine, de fapt, femeile. Parcă eram la un concurs, care are pulpe mai groase, șolduri mai babane. Asta, indiferent de culoarea pielii – albe sau pardo. Așa se numește acolo rasa combinată – albi, negri, asiatici, amerindieni. Nu vă gândiți la teoriile rasiale ale vecinului ungur pro-rus. Termenul îl găsiți pe wiki, s-au făcut și studii ADN nu doar statistice care conduc la un procent oarecum egal. Mie mi s-au părut multe nuanțe. Dincolo de culorile pielii, nu știu ce naiba mănâncă astea.
Brazilienii sunt creștini aproape 89% și catolici aproape 65% din populație. Din mașină, soția mea a observat o firmă, ceva cu o asociație ortodoxă. Ce ortodocși ar putea fi pe plaiurile astea? N-am văzut firma, dar vă las pe dumneavoastră să presupuneți ce ar putea fi.
Concluzionând, nu cred că am fost mântuit, mai ales uitându-mă la pulpanele alea. Degeaba am admirat statuia de pe Corcovado.
P.S. patriotic: Wiki îl menționează pe Gheorghe Leonida (1892-1942), absolvent al conservatoarelor de artă din București și Italia, ca sculptor al chipului lui Iisus. Istoria afișată la monument nu-l menționează. Un ortodox care a sculptat fața Mântuitorului la cel mai mare monument catolic.
P.P.S. tot patriotic: Prin America de Sud sunt o grămadă de automobile geto-dace, chiar și poliția. N-au avut cum să fie altoite de romani însă, le-au potcovit francezii cu marca lor. Nu știu dacă, sub marca noastră s-ar fi vândut. Nu știu dacă n-au fost produse de fabrica din Rusia pe care se zice că ar fi închis-o în urmă cu aproape un an.
Născut pe lista neagră 