Meșterul Manole

Care român verde geto-dac altoit cu eroism de spiță romană n-a auzit legenda? Alături de defetista baladă a Mioriței, sunt două elemente literare cunoscute de mai toți. Totuși, e de presupus că, dacă s-ar face o anchetă live la colț de stradă s-ar putea să avem surprize tocmai de la alde votanții clasici ai ciumei roșii, desigur, mari patrioți.

Precum votanții lor și politicienii noștri se declară de câte ori au ocazia, cu surle și trâmbițe, bătându-se cu pumnii în piept, mari patrioți. Deunăzi, o văzui pe M-me Veorica la coadă la pupat moaștele Sf. Dumitru. Și pentru ce credeți că a mărturisit că s-a rugat în smerenia ei? Desigur, pentru România și pentru poporul român. Ăăăă, cred că v-am păcălit puțin – n-a stat la coadă, nu putea lăsa țara de izbeliște.

N-am urmărit cum și-au petrecut Sf. Dumitru celelalte prințese Dracnea, dar sunt sigur că a fost foarte cucernic și patriotic.

Dar să revenim la Manole săracul. Propun să-l introducă și pe el în programul de guvernare Liviulică. Cum Catedrala cea mare e pe sfârșite, propun doar o bisericuță modestă low cost, eventual resturi de materiale de pe la cea mare că oricum se vor fura. Ar fi o problemă cu hramul – nu i-o putem închina lui Dracnea michiduță, da-s convins că se poate rezolva.

Și cum pe la noi toți Doreii se pricep la construcții, Liviulică ar putea fi meșterul. Iar ca zidurile să nu i se năruie precum guvernarea, să-și încastreze grațiile acolo. Parcă le văd și le aud pe Veorica, Carmencita, Olguța suspinând în timp ce

Zidul se suia

Și le cuprindea

Pân’ la gleznișoare,

Pân’ la pulpișoare.

…

Liviuli, Liviuli,

Meștere Liviuli!

Zidul rău ne strânge,

Țâțișoarele ne plânge, …

Și pentru un sacrificiu complet, să-și toarne meșterul și lui niște gratii zdravene, să nu mai poată pleca de lângă Zidul Muierilor (na că i-am găsit și un nume).

Io cred că ar fi cel mai de succes punct al programului. Sunt sigur că s-ar face o coadă lungă-lungă la bisericuța neîncăpătoare. Mă voi duce și eu.