Minerii

Probabil, majoritatea bucureștenilor văd în  mineri niște indivizi abrutizați, bețivi, manipulați, așa cum i-au cunoscut în timpul mineriadelor.

Nu are rost să vă mai povestesc ce mizerii au comis atunci minerii sau cei care se dădeau mineri în București – ați văzut pe viu sau în cele câteva filme bune care s-au făcut sau ați citit presa. Îmi aduc aminte campionatul de fotbal din Italia când la meciul României, pe ecranul stadionului au defilat imagini cu brutele din Piața Universității – atunci România a făcut mulți pași înapoi. Eram „pe val”, am ajuns „în glod”, mulțumită cui știm cu toții.

Dar, oare ăștia-s minerii?

Am două alte exemple.

Exact acum 40 ani a fost prima revoltă serioasă anti-ceaușescu (n-am pus majusculă voluntar). Găsiți prin ziare date despre câți au fost închiși, deportați, etc. Lașitatea și-a spus cuvântul și, la venirea „marelui conducător”, au strigat și pro și jos. Esențial este că din acest mediu de brute a venit prima revoltă.

Pentru derutarea proștilor, comuniștii au organizat ulterior o serie de manifestații sub genericul „nu bombei cu neutroni” pe care tocmai o lansaseră americanii.

În aceeași toamnă, era în URSS la o ședință CAER (am mai explicat ce înseamnă – Plăceri) la Kislovodsk. Am fost întrebat, am răspuns previzibil referindu-mă la manifestațiile aranjate. În 1977 erau încă banchete la aceste ședințe și, la fiecare pahar de vodcă, trebuia câte o cuvântare. Inevitabil, a venit și rândul meu, marele șef al unei delegații de două persoane – eu și translatorul. Le-am zis că domeniul nostru de activitate este pentru viață și că sper să fie pace, închinând paharul pentru frumoasele femei care erau prezente (n-am exagerat). Imediat m-am trezit cu unul care mi-a spus „Dea Domnul să fie pace”. Era un machedon cu tatăl din Izmail, poate vă voi povesti despre el altădată.

Al doilea exemplu. Prin 1987 eram cu fiu-meu într-o excursie în Retezat (totdeauna mi-au plăcut plimbările). La întoarcere, în gară la Petroșani, coadă la biletele de tren. Un individ, cu un aer abrutizat, tot cu un copil, încercă să se bage în față. Nu l-am lăsat, i-am făcut atmosferă și chiar l-am bruscat nițel.

În tren, ne trezim în același compartiment. Constat că are o cu totul altă alură și comportament. Chiar și vocabularul – nu era al unui om cu multe școli, dar era o vorbire normală, reverențioasă. Îmi spune că este miner și la ce mină lucrează. Mă întreabă unde lucrez și cât câștig. I-am răspuns și mi-a spus și el că are un salariu de vreo trei ori mai mare ca al meu. Mi-a spus că am un salariu foarte mic, că munca creativă implică un consum nervos și că celulele nervoase nu se mai refac.

Sincer, m-a lăsat cu gura căscată. Nu m-am așteptat. Mi-am dat seama că-l judecasem superficial, că nu era decât un om care se străduia să obțină un loc în tren pentru el și copil, e adevărat, peste ceilalți de la coadă.

Acum ce mai ziceți? Sunt minerii doar niște brute? Cred că adevărul e la mijloc.

4 comentarii la „Minerii

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

  2. Pingback: Răzbel și pace | Născut pe lista neagră

  3. am inteles insinuarea,e genial procedeul:
    -minerii sufera de mimetism intelectual si empatic;
    nu mai sunt mineri(or fi devenit lingineri adevarati?),
    altul ar fi fost 10 august,
    ceva ca la proman.
    „Zelig este un film american de mockumentary din 1983 scris și regizat de Woody Allen și cu Allen și Mia Farrow în rolurile principale.”
    ghici ideea filmului.
    -ne place w.allen-e nevrotic nu psihotic!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Pingback: Animale | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s