Nici PSD nu mai e ce-a fost – gânduri nostalgice

Umilit după splendida demonstrație determinată de OUG13, PSD a tot amenințat cu o replică. În ultimele săptămâni s-au întrecut în declarații/amenințări cum vor aduce din cutare județ atâția oameni, din altă parte atâția …, ce mai, dacă socoteam aceste sforăieli mă temeam de peste 1 milion de oameni „veniți să-și apere votul dat” de cei care împiedică guvernul să implementeze programul …

V-am mai spus că nu prea mi-au scăpat demonstrații, și îmi aduc foarte bine aminte contra-demonstrațiile FSN de prin ’90. Mult tupeu, aplomb, vigoare, violență la maxim („muncitori” cu bâte). Cu excepția invaziilor minerilor nu erau foarte numeroși, dar hotărâți în brutalitatea lor – i-am văzut live „la lucru”.

Apoi, erau lozincile bine ticluite (se vedea mâna profesionistului) de la „IMGB face ordine” (unde o mai fi IMGB acum?), la „Nu ne vindem țara” (oare?) sau „N-a mâncat salam cu soia”. Deși abjecte, erau bine țintite, exploatau bine sentimentele turmei, mobilizau bine răul din oameni.

Până și Gabi, draga de ea, care a dat autorizația și ar fi trebuit să fie foarte bine informată a anunțat că vor fi 400.000 manifestanți la PSD. Și aici a fost un mic nonsens – a autorizat ceva la care a manifestat și distinsa ei persoană. Ce mai, fusese anunțat „un mare spectacol”.

Când colo, dezamăgire. Cea mai optimistă evaluare a fost 200.000 de participanți la vârful de scurtă durată. Față de anunțurile emfatice, nici vorbă de un steag la 10 participanți. Nu-i putem acuza pe bieții manifestanți de furt fiindcă steagurile n-au mare căutare. Mai degrabă m-aș gândi că cei care le-au comandat, din obișnuință sau din reflex au recepționat mai puține.

În rest, niște cuvântări slabe, axate pe apărarea justițiabililor de justiția agresivă, nici o lozincă la nivelul celor din trecutul glorios. Chiar și milogeala jalnică a lui Dragnea pentru huiduieli către oponenții democrației și justiției PSD-iste a avut rezultate mult sub așteptări. Păi cum Doamne iartă-mă e asta să te duci în piață și să nu huidui – e contra firii (nu a lui Firea), dar așa a fost.

Manifestanți obosiți, plictisiți, cu gândurile în altă parte, amărâți (ăștia chiar ne reprezentau), indisciplinați (se grăbeau să plece) – ce mai dezamăgire totală. Cred că și pentru organizatori nu numai pentru mine.

Cred că hoții de pe la Tv au știut dinainte fiindcă și reflectarea pe micile ecrane a lăsat de dorit. La începutul anului vânau manifestații, imagini, lozinci, cuvântări. Acum, doar televiziunile de știri au dat mai pe larg, în rest, un fapt divers.

În ce mă privește, mi-am dat seama că sunt încă om. Am rămas cu un sentiment de tristețe și de milă, milă sinceră – penibil dom-le.