Nimic nou la Tokyo

Referitor la sportiva din Belarus, la un pas de a fi urcată cu forța în avion, vă relatez o poveste veche, de la noi.

Aveam un coleg de serviciu sportiv, era poloist. Atât el cât și soția lui erau de prin Cluj. Erau mai tineri decât mine, nu am fost apropiați, nu am cunoscut-o pe soție, totuși mi-a povestit câte ceva, oarecum personal. Cred că și soția lui fusese sportivă. Amândoi aveau dosare curate, el călătorea fiind component al echipei naționale, ea fiind într-o formație de dansuri populare. Numai că și asemenea călătorii erau sub control – personajele nu trebuiau să scape din lagăr.

Fostul meu coleg avea un băiețel născut cu o problemă de sănătate care-l transforma într-un handicapat și părinții sufereau alături de copil. Desigur, au fost pe la mulți doctori, au cheltuit o grămadă de bani, fără vreun rezultat. Între timp, aflaseră că exista posibilitatea unui tratament în străinătate, cu oarecare șanse de reușită. Doar că nu puteau ieși din lagăr.

Însă, soția colegului a mers cu ansamblul de dansuri în Suedia. Era decisă să fugă, dar grupul avea însoțitori. Astfel că, împreună cu o colegă, a încercat de vreo două ori, fără succes, să dispară în magazine. În cele din urmă, au reușit să se ascundă în WC, pe aeroport, la plecare.

A fost ceva tevatură și pe la noi pe la serviciu. După vreo trei ani, a izbutit să plece și colegul meu împreună cu copilul, legal de data aceasta, la presiuni externe. Era cu câțiva ani înainte de ’89. Sunt și acum în Suedia, din câte am auzit mai au o fetiță, nu știu nimic despre băiețel.

Iată deci, chiar și plecați, deținuții lagărului socialist trebuiau să rămână deținuți. În acest scop, erau totdeauna însoțiți de paznici. Vi se pare că există puncte comune cu povestea de la Tokio?

Nu știu dacă sportiva bielorusă nu i-a provocat pe însoțitori, poate a vrut doar să scape din lagărul de acolo. Dar, indiferent cum ar fi fost, era dreptul ei de alegere care i-a fost încălcat de Lepra Lukashenko și Zdrențele lui. Mă bucur că C.O. sau japonezii le-au retras acreditările.

Cum pot exista încă oameni care să regrete un asemenea regim? Ce fel de oameni pot fi ăștia? Doar Lepre.

Foto: chabad.org.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s