Nr. 1

În vara invaziei sovietice în Cehoslovacia, mă aflam într-un grup de adolescenți foarte zburdalnici și expansivi în drum spre Apuseni. Întâmplarea a făcut să ne oprim o noapte în Abrud. Unica distracție în urbea aia era cârciuma și am mers la o terasă cu muzică și dans. Încă nu intervenise înțelepciunea lui ceașcă prin care totul se închidea la 10, cam ca acum în pandemie, doar că atunci motivul era prezervarea moralei socialiste. De fapt, se urmărea ca poporul să conștientizeze hamul, să nu aibă idei. Așadar, în Abrud erau două cârciumi pe ale căror firme scria Restaurantul nr. 1 și Restaurantul nr. 2. Asta era limita imaginației socialiste.

Aceeași imaginație o au și caraliii din Minsk. Închisoarea nr. 1. Probabil că șirul închisorilor se termină la indicele n, cu n tinzând ideal către infinit. Desigur, indicele din șir stabilește și o ierarhie, o importanță. Una este să fii caraliu la nr. 1, alta la n-șpe. 1 este exclusiv pentru politici, înseamnă că ești om de bază al sistemului, că ai dosarul lacrimă, că-ți poți satisface niscai porniri sadice, bolnave, în mod legal, demonstrându-ți, în același timp, devoțiunea față de sistemul care te răsplătește pe măsură. Cam asta este partea care transpare din Bielorusia către Occident. În ciuda protestelor, majorității bielorușilor situația li se pare firească, așa au crescut de câteva generații. Poate doar un eveniment impresionant și tragic să-i trezească, să-i miște, ca apoi să cadă înapoi în letargie, să se gândească că tot înainte, când lucrurile erau rele, foarte rele, dar sigure, era mai bine.

Cred că ați înțeles ceea ce trebuie să priceapă iapa de la bătutul șeii. Să nu vă închipuiți că în Rusia este aceeași atmosferă roz ca în Belarus. Rușii sunt mult, mult mai mulți, dar n-ați auzit de manifestări de nemulțumire ca în Belarus.

Revenind în Românica, tocmai a fost un nou proces al lui Liviu. Acesta și-a solicitat eliberarea invocând și faptul că suntem în UE și legislația UE. Vorba aia – fă-te frate cu … până treci puntea.

Foto: timesnewroman.ro.