Oare, mai putem scăpa?

Noi, omenirea, mai putem scăpa?

Să vedem datele problemei. Un nebun vrea să intre în istorie refăcând un imperiu. Doar că, foștii supuși sunt cam indisciplinați. Au dat cu nasul de oleacă miros de prosperitate (doar miros) și știu că nebunul le oferă doar mizerie. Așa că, se opun.

După câteva conflicte lăsate strategic înghețate, după unul sângeros declarat victorie (nimeni nu știe cât de reală este victoria), sfântul întregitor se hotărăște să ia o felie mare, văr primar, aproape frate. Încet, încet, rupe cu succes câte o feliuță. Însă, când să înghită tot, știind câtă mizerie îi așteaptă, neamul și-a negat ADN-ul. Mai bine speranța prosperității, decât mizeria sigură. Amintirea sferei de influență sovietice plină de sărăcie este încă vie.

Nebunul a dușmănit totdeauna lumea prosperă și liberă, pe cei care au știut să chivernisească lovelele astfel încât, plecând de la o distrugere aproape absolută, să ajungă o putere economică. Este ceva în firea lucrurilor. Existența acestor oameni este o amenințare directă pentru el care generează doar sărăcie. Iar împerecherea sărăciei cu cinstea este doar un banc prost.

Așadar, cealaltă lume sprijină vărul nebunului, îl ajută să-și apere moșia. Așa a ieșit la iveală faptul că mult trâmbițata putere militară a nebunului nu este deloc atât de grozavă pe cât s-a lăudat, că puterea economică ce ar trebui să se afle în spatele ei are picioare de lut, că armele atât de lăudate au nevoie de tehnologia celorlalți, a dușmanilor.

Situația militară a degenerat, vărul fiind pe cale să-și recapete moșia. Colac peste pupăză, nebunul este pus în situații jenante chiar de cei pe care conta, cărora nu le convine o uniune euro-asiatica sub șefia nebunului. Plus că mai are de-a face și cu un virtual sultan degajat și jovial care știe că istoria lor nu a fost deloc lapte și miere, așa cum este în mintea țarului, că multiplele războaie n-au fost categoric favorabile țarului. Nebunul a mai fost și în situația de a nu fi invitat la înmormântarea secolului împreună cu toți aleșii. Absolut normal aș spune ținând cont de declarațiile turbate și amenințătoare ale nebunului și propagandei sale la adresa GB. Chiar ieri GB era ridicată la rangul de izvor al răului și amenințată cu distrugerea. Părerea mea este cu totul alta privind izvorul răului.

Să ne întoarcem la războiul care n-ar fi război, care este, de fapt, războiul lui, al nebunului. Un război pe persoană fizică – au mai fost în istorie dar, cine se aștepta în secolul XXI? Războiul lui este la un pas de înfrângere militară, este însoțit de umilințe personale. Deci, dacă e al lui fiindcă l-a ordonat, fiindcă trebuia să-i asigure nemurirea la vârsta la care n-ai cum să nu te gândești la moarte, pierderea războiului care nu e război duce inevitabil la pierderea nebunului care a devenit rege, adică este mat.

Atunci, situația disperată cere măsuri disperate. Bucățelele de tort își cer alipirea la Rusia și nebunul declară mobilizarea generală parțială. Însă decretul uită cuvântul parțială.

Care sunt consecințele? Dacă feliile devin Rusia, apărarea lor devine apărarea Rusiei. Nebunul își poate folosi legal (din punctul lui de vedere) butonul. În privința dublării sau triplării forțelor rusești, nu întrevăd niciun avantaj pentru nebun. A existat deja o campanie largă de recrutare. Cei de acum nu pot fi deloc entuziaști sau determinați. Oricum, ucrainenii au demonstrat că sunt. Apoi, în războiul de acest tip, tocmai s-a demonstrat că tehnica este importantă și că tehnica rusească șchioapătă.

Rezultă că nu se întrevăd mari succesuri. Și-atunci, ce poate face un scelerat care privește butonul ăla de atâția amar de ani? Un schizofrenic care refuză o ieșire, cu atât mai puțin, dezonorantă?

Aici, sunt mai multe variante (are și de-astea). O bombă mititică în marea Neagră sau una mignon în Ucraina fiindcă aspiră la proaspetele teritorii rusești. Nu se cunoaște răspunsul NATO la acest gest. Dar o mititică NATO ar fi o încurajare pentru scelerat. În opinia mea, un răspuns bun ar fi unul distrugător. A doua variantă este tot cu butonașul, dar asupra unei țări NATO. Aici, se știe.

Recurgerea la arma atomică, dacă Rusia nu este imediat distrusă, și nu cred posibil, înseamnă război mondial atomic. Pot interveni și alți actori dar, civilizația, poate oamenii, poate chiar viața, or să dispară – apocalipsa.

Totuși, există o scăpare – versiunea rusească (autentică de data asta deși, poate fi tot kaghebistă) a lui Iliescu. Dacă vom trăi, vom vedea.😀

Foto: stirileprotv.ro.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s