Υποχρεωτικό τυχαίο – în grecește. V-am mai scris despre părerea mea excepțională privind autoritățile române, în particular despre Ministerul Afacerilor Externe. Principial, angajații lui – diplomații (o clasă cu totul specială) ar trebui să gestioneze relațiile noastre de toate tipurile cu alte țări, să promoveze imaginea țării noastre, să asiste cetățenii români plecați și aflați în vreo dificultate, să acorde asistență celor care vor să plece indiferent cu ce scop. Să aflăm dacă se intamplă.
Am apelat de mai multe ori la situl MAE în scopul informării privind călătoriile pe care aveam de gând să le fac, am și oleacă de corespondență. Prima dată am solicitat informații relativ la condusul unei mașini în Turcia. Mi-au furnizat informații false care au generat costuri inutile. Economiseam 500 lei dacă în locul MAE aș fi folosit dactilografa de la intrarea ambasadei turcești. A doua oară, m-am interesat privind valabilitatea carnetului meu de conducere în Noua Zeelandă. Legația noastră din Australia mi-a răspuns după mai mult de 30 de zile, într-o limbă de lemn, fără a atinge subiectul care mă interesa. Însă, după experiența turcească, am scris simultan și legației NZ la UE și unui preot român din Wellington. Legația NZ mi-a răspuns complet în aceeasi zi. Preotul la fel. Vă las să trageți singuri concluziile.
Ieri au mai comis-o odată public anunțând prin purtătorul de cuvânt (cine știe a cui fătucă este, sau …). Desigur, fătucii i se spusese „zi-le asta„. Eu mi-am sunat imediat un apropiat care pleacă acolo cu mașina. Acum caută acarul.
Ca să clarificăm nițel trebile, vă întreb ce ați gândit când ați aflat că Băse-Petrov a lucrat la agenția comercială din Olanda (cred). Nu contează dacă l-ați acceptat/votat sau nu, doar ce ați gândit atunci. Presupun că v-ați spus, dacă mie-mi trebuia viză și pașaport ca să merg la Ruse și nu le puteam obține, ăsta era secu precis. Dar aia era doar o agenție comercială. Dar o ambasadă? Păi, în concepția timpului, se punea, pe bună dreptate, semnul egal între personalul MAE și secu. Dacă nu sunteti de acord, vă rog să mă contraziceți. Asta presupunea că_calitatea de bază a personalului diplomatic era atașamentul față de partid și iubitul conducător. Profesionalism, limbi străine – ha, ha, ha.
Mai în timpurile noastre, aveți impresia că lucrurile s-au schimbat? Că dacă s-a înființat institutul diplomatic se face rahatul praf? Acum nu se mai măsoară atașamentul față de partidul unic, ci față de cei de la putere. Adică, acele posturi au devenit o sinecură. Aduceți-vă aminte de grasul ăla gen porc răsplătit de Ilici cu un post în Uruguay – câtă liniște acolo, o stradă elegantă gen strada Paris, copaci umbroși, o vilă cochetă (am văzut-o). Dar este doar atât? Nu. Leafă mare în valută, diurnă (deși are masă-casă asigurate), pensie specială și cine mai știe ce alte avantaje dacă astea n-or fi de ajuns. Și uite așa, pila lu’ …, copilul lu’ …, amanta lu’ … – pe sistem TAROM. Vi-l aduceți aminte pe Mele, bătrânul neliniștit bolșevic? Se publicase o listă întreagă cu asemenea proaspete numiri. Mele, produsul unei școli din nordul Moldovei care nu există sau a fost prea secretă. Oare, câte speciale are Mele cel cu nevastă tânără? Ah, ce urât sentiment este pizma.
În închiere, vă ofer un sfat moca. Dacă sunteți plecați și aveți vreo problemă, aveți grijă să cunoașteți adresele legațiilor altor țări UE, veți primi ajutor.
Născut pe lista neagră 