Paranghelie și rigoare

În anii ’90 am avut treabă în Germania la niște parteneri. M-am gândit să îmbin plăcutul cu utilul și să-mi vizitez vărul stabilit acolo, moțul rahatului de dosar pe care-l aveam. Moț atât cronologic cât și ca importanță – cu sau fără el, tot aia era. Cea mai apropiată rudă, tații fiind frați gemeni.

În consecință, m-am așezat la umilitoarea coadă de la ambasada Germaniei (era perioada când s-a constatat trafic cu vize la consulatul din Timișoara) – menționez asta pentru a arăta că nu numai la noi …

Scurtând, am ajuns în cartierul liniștit în care locuia cu familia lui. La un moment dat, căram bagaje, am fost nevoit să vorbesc mai tare și el mi-a atras atenția. Fiindcă nu mi-era foarte clar, mi-a explicat că fiecare familie de acolo are dreptul la una sau două paranghelii pe an și acelea în anumite limite. O faci pe a treia, vine poliția. Bine, dar de unde știe politia că nu e prima? Te pârăsc vecinii.

A fost primul meu contact cu rigoarea vestică și mi-a produs o impresie mizerabilă, gândindu-mă și la liota de turnători de pe la noi. Ulterior, am avut ocazia să trag și ceva concluzii (Oare, cum o fi mai bine?).

Peste câțiva ani m-am mutat la țară, preferând ciripitul păsărelelor. Nu mai că, deși s-a dat o lege care limitează decibelii, cei mai mulți și-au pus difuzoare mari în curte, la gard sau chiar în mijlocul străzii, c-așa se bucură (pentru ce oare?) ei, neamurile proaste. Asta arată nivelul de propășire al stirpei și disprețul față de ceilalți, față de lege.

Ei, măcar de s-ar limita la mahalaua mea. Numai că, așa stau lucrurile până-n vârf. Ca să scape un lider penal sunt gata să impună o lege (fără parlament) care să-l dezincrimineze. Să scoată abuzul în serviciu de sub incidentă penală. După mine, însăși o lege cu dedicație este o faptă penală, dar dacă putem?

Una din primele măsuri luate de Ilici la începutul anului 1990 a fost grațierea abuzului în serviciu pentru ocrotirea celor care din poziția în care erau salarizați i-au oprimat pe ceilalți. Dar, deși nu e bine fiindcă a creat un precedent, să lăsăm istoriile dinainte. Spuneți-mi câți dintre dumneavoastră n-au simțit pe pielea lor direct sau indirect efectele unui abuz făcut cu bună știință, pentru interese meschine și culpabile de un funcționar sau o autoritate? Dacă-l dezincriminează, toți aceștia își vor face de cap. Până la urmă, abuzul este baza corupției.

Pe urmă, fapta în sine – plata unor funcționari ai partidului din buget – mi se pare chiar delapidare, dar eu n-am făcut o facultate particulară de drept și probabil greșesc. Tot așa aș încadra și excursia în Elveția. După atâtea matrapazlâcuri să nu-ți poți permite o plimbare cu gagica chiar și în Elveția?

Dar, dacă putem?

Lui Jean, Dumnezeu să-l odihnească.

Un comentariu la „Paranghelie și rigoare

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s