Patria

In patria nostra multae silvae sunt que bestiis abundant scria în manualul de latină.

Problema noastră nu prea mai constă în păduri, acestea au fost în mare parte rezolvate; problema sunt bestiile care abundă.

Scriam despre cei care au susținut vremurile trecute și care susțin astăzi nonvalorile fiindcă simt că doar într-o asemenea societate au șansa unei poziții mai bune în ierarhie. Oare ar fi putut câștiga o poziție similară într-o societate normală? Probabil că da, doar o mică parte, oricum, numai cu eforturi serioase. Am spus o mică parte deoarece sistemul selectează în mod natural lichelele, subspecie care nu deține calitățile unei poziții serioase în societate. Prin firea lucrurilor, ei nu-și cuceresc poziția ci și-o impun prin alte mijloace decât cele normale.

Să ne gândim până unde ar merge cu apărarea patriei. Eu cred că ar comite orice porcărie pentru apărarea societății bolnave care-i susține. Patria/țara? Probabil ar apăra-o dacă ar fi forțați. Altfel, ei sunt ca un fluid care se strecoară să scape, care găsește cele mai ascunse și ușoare căi.

Să analizăm puțin criteriul patria e acolo unde mă simt bine. În opinia mea, să te simți bine înseamnă să ai sentimentul de siguranță și încredere în ceea ce te înconjoară, să mergi liniștit pe stradă la orice oră, să nu trebuiască să-ți privești des gardul dacă nu cumva l-a sărit cineva, să nu fii tratat ca un gunoi de funcționarii care ar trebui să te servească, salariații statului să aibă responsabilități și sarcini la fel cu cei de la privat. În sfârșit, statul să-ți ia cât mai puțin din ce câștigi pentru serviciile oferite.

Revenind din nori la patria nostra, care parte din paragraful anterior vi se pare reală?