Penibil, dom-le

Viața publică din Românica este plină de exemple penibile. La Tv abundă, pe strada așișderea. Tv-ul este un exemplu prost pentru cei care au deja porniri și au ca mentori personajele respective. Pe stradă, mai rar te poate afecta direct; dacă nu s-a întâmplat asta treci repede mai departe.

Mai nasol este penibilul politicienilor. Ei ne conduc, gesturile lor au repercursiuni directe și sigure asupra noastră. Nu numai noi le vedem penibilitățile, ele sunt observate și din exteriorul țării, se suprapun peste imaginea României. La fel cu mâncătorii de lebede și alte scursuri naționale, politicienii penibili ne fac de râs. Impresiile negative se răsfrâng asupra noastră ca popor în mintea altor nații. Generalizarea este uneori involuntară, uneori dirijată.

Am să las gândurile negre și am să încerc un top al gesturilor penibile ale politicienilor. Adică nu mărunțișuri, greșeli mai mari sau mai mici, ci penibilități de cartea recordurilor, nu situații ridicole generate de înfățișarea unor politicieni. Sunt sigur că absolut toți cunoașteți situațiile următoare. Dacă știți altele pe care eu le-am omis, spațiul comentariilor vă stă la dispoziție.

Pe locul fruntaș este, după părerea mea, „Mihaela, dragostea mea”. Nu știu dacă păcăleala a fost intenționată, fiind trasă chiar de oamenii lui, cu intenția de a-l scoate din joc. A fost răbufnirea nestăvilită a arivistului pentru care mijloacele nu contau, doar scopul. Vă gândiți ce ar fi fost cu noi dacă, după atâtea plimbări la steaua de la răsărit, ajungea președinte? Acum, privind ofensiva Rusiei ultimilor ani, mă gândesc ce soartă ne-ar fi așteptat.
Pe locul acesta aș pune „sinuciderea” lui Bombonel. Și el ar fi putut ajunge președinte. Obținuse un control cvasi-general cu metode mai puțin vizibile decât Dracnea. Aș adăuga că penibilă mi s-a părut și invocarea mătușii Tamara, dar sinuciderea a fost moțul. Ce ne-a transmis? Lașitatea personajului. El care se consideră marele jurist, el care dorea să boteze cu numele lui o sală de ședințe a Înaltei Curți, el culmea aroganței. Dacă ajungea președinte ar fi stăpânit tot.
Aici am dubii. Am să optez pentru șirul lung, nesfârșit de penibilități ale Veoricăi. Nu ratează nici o ocazie. Cum deschide gura, cum iese porumbelul. Nu știu dacă a avut vreo activitate semnificativă ca euro-parlamentar, dar prefer să nu fi avut. Dacă a avut, sunt sigur că s-a manifestat la fel. Politica e o pălărie prea mare pentru ea dar, din cauza borului larg nu vede asta. Nu se mai pune problema gătitului sarmalelor fiindcă întreaga familie câștigă suficient să le cumpere. Da, dar cu noi, cum rămâne?
Am să pun aici un episod scurt – școlarul dus de mână în prima zi de ambii părinti, săruturi și lacrimi. Numai că aici nu școlarul a fost cel mai penibil, ci părintii Dracnea și CPT. Oricum este o poveste cu happy end fiindcă finalmente școlarul cam neascultător și-a găsit un culcuș cald și bine plătit. Până la urmă, este singurul personaj din preajma lui Dracnea care l-a contrat și e tot bine.

O să-mi spuneți că am ceva cu PSD. Sigur că aveți dreptate, dar sincer, m-am străduit să-mi amintesc ceva și din tabăra cealaltă (adică nu din dreapta fiindcă noi nu prea avem stânga și dreapta). N-am izbutit să-mi amintesc nimic demn de acest top. Pot declara PSD câștigătorul absolut al topului.

OK. Dar PSD este un partid mare cu o mulțime de susținători. Refuz să cred că toți sunt penibili sau că toți au un nivel intelectual care nu le permite să perceapă penibilitatea. Cazurile de excepție pe care le-am enumerat se răsfrâng nu numai asupra imaginii României, a tuturor românilor, ci și asupra imaginii PSD, a tuturor PSD-iștilor. Oare ei nu-și dau seama de asta? Oare ei nu se simt jigniți, n-au amor propriu?

Dacă aș fi fost unul dintre eroii acestor penibilități, aș fi murit de rușine, m-aș fi ascuns în cea mai adâncă groapă. Dar ei n-au simțul ridicolului. Chiar trecuți pe linia moartă, ei tot se străduiesc să revină. Mereu scot capul și ne mai împărtășesc câte o ințelepciune din vasta lor experiență.

Nu cred că execuția este o pedeapsă normală pentru penibili, de altfel nici nu e ceva penal. Pare totuși singura soluție în afara unei noi revoluții (adevărate de data asta).