Prin Florida

O întrebare veche la Radio Erevan suna cam așa: Se poate face amor când un partener este la București și celălalt la Erevan? Răspunsul: Da, dacă obiectul depășește în lungime această distanță. Se pare că Borcea îndeplinește standardul lungimii din moment ce a reușit performanța din pușcărie. M-am uitat după el prin Florida, nu l-am văzut, n-am văzut nici vreun depozit de butelii. Probabil, am greșit mahalaua.

Ne-a luat un taxi din portul Ft. Lauderdale. Mi-a lăsat numărul de telefon și l-am sunat de câte ori am avut nevoie. I-am dat totdeauna peste 10%, c-așa se poartă, dar a fost de încredere și foarte amabil.

Dacă aș fi avut timp, probabil găseam multe de văzut prin Florida, dar în doar mai puțin de trei zile … În sfârșit, mi-am dorit să văd ceva natură – mlaștini și micul arhipelag din sudul Floridei care bate spre Cuba.

Excursia care ar fi trebuit să-mi arate o rezervație, mlaștini, crocodili n-a fost ce am așteptat. Ne-au dus la vest de Ft. Lauderdale, unde există într-adevăr ceea ce doream să văd. Niște bărci plate cu elici mari în aer – airboat (le-ați văzut prin filme). Avantajele sunt că au pescaj foarte mic, elicea nu se poate încurca în alge sau mâl. Dezavantajul este zgomotul motoarelor care sigur deranjează sălbăticiunile. Plimbarea pe niște canale ca la noi în deltă a fost foarte scurtă, mai scurtă decât declaraseră. Crocodilii și păsările nu s-au prea deranjat să se arate, probabil obișnuite cu zgomotul care ar fi trebuit să le agite. Am văzut totuși niște aligatori la pândă pe niște grinduri sau plutind în apă. Până la urmă, niște sălbăticiuni, nu sunt la dispoziția nimănui. M-am mulțumit cu atât cât s-a putut. Credeam că plecăm, dar a urmat un spectacol cu niște crocodili captivi, sedați. Marele șef și-a băgat capul în gura unuia. În rest, a stat foarte curajos în mijlocul lor și a spus o poezie cu glume proaste și răsuflate ca să arate ce tare e el față de aligatorii sedați. Mi-a fost milă de crocodili – închipuiți-vă viața lor captivi și sedați. Oare cum sunt hrăniți, cât pot supraviețui în aceste condiții? Statele Unite n-au legislație pentru protecția animalelor sălbatice? N-aveam cum pleca. În sfârșit, șoferul autobuzului era un sârb sau croat care regreta Iugoslavia. Stătuse șase ani în Germania și eșuase pe aici, n-avea pregătire. Singurul lucru pe care l-am putut face pentru săracii crocodili a fost o recenzie dură negativă pe siturile care vând excursia.

Mă întreb de ce factorii responsabili de la noi nu întreprind nimic serios pentru promovarea deltei Dunării. De fapt, poate-i mai bine așa.

Îl țineți minte pe Schwarzenegger salvându-i pe toți când oamenii răi au bombardat șoseaua pod din sudul Floridei? Dacă avea și nebunul un Arnold, poate-i salva podul Crimeii. Dar nebunul i-a agățat tinichele lui Segal. Ce nemernic. Steve sau nebunul? Amândoi.

Las Crimeea și nebunul. Arhipelagul Florida Keys (de la cayo în spaniolă, insulă mică) se întinde ca un lanț din vârful peninsulei, în arc, spre sud, sud-vest, pe mai mult de 100 de mile marine. Șoseaua-pod peste mare le parcurge pe cele mai mari și unele mici și se termină la Key West. Aici a fost primul oraș al Floridei, port pentru comerțul cu Cuba (150 km) și tranzit către New Orleans. Până în urmă cu nu foarte mulți ani, a existat și o cale ferată pe traseul actualei șosele. Key West este acum doar o afacere legată de turism, dar grupează un mare procent din populația arhipelagului. Mai sunt câteva insulițe după Key West, cam nelocuite.

Perla Key West este un mic cartier cu niște case splendide – Little White House Truman. Este un cartier îngrădit, dar cu acces permis. Casa cu acest nume este muzeu. Nu mă prăpădesc după muzee, nu știu dacă era deschis. M-am plimbat însă cu multă plăcere pe acolo. În rest, lume multă, prea multă, turiști de weekend, prețuri pe măsură. Te puteai târgui, dar punctul de plecare era mult prea departe de adevăr. Mascotele orașului sunt cocoșeii, peste tot, prin iarbă, cocoșei și găinușe, chiar cu puișori. Sunt mici, roșii, înfoiați și cântă de zor.

Așadar, m-am plimbat pe șoseaua-pod lungă și frumoasă prin priveliștile oferite. Într-o parte Atlanticul, în cealaltă golful Mexic. Întinderi de ape, insule, insulițe. Poate părea plictisitor pentru unii, dar pe mine apele mă fascinează. Altfel, deși insulele ajung aproape de tropic, deși este multă apă și mlaștini, tot n-am izbutit să găsesc țânțari. Cred că primarele nostru i-a cantonat pe toți în mahalaua mea.

Vorbitorii de spaniolă sunt mulți în Florida. Grupul cel mai mare dintre ei îl constituie cubanezii. Teritoriul a fost mai întâi spaniol (inclusiv Antilele Mari, o parte a sudului Statelor Unite și a nordului Mexicului). În partea de est a fost și dominație britanică. De pe la 1800 a fost încorporat Statelor Unite, atât pe cale militară cât și prin cumpărare, devenind stat ulterior. La urma urmelor, Cuba, după spanioli, a fost dominion american câțiva ani, devenind independentă prin 1900. Și-a dorit revoluție. Acum, cubanezii au văzut diferența, altfel stăteau în Cuba.

Florida este pe locul patru în SUA, turismul fiind preponderent. Există și ceva industrie. Îmi place să privesc mașinile, circulația. Mașini de mașini, mai ales SUV. Sunt multe electrice. Mărcile sunt americane, japoneze și coreene. Mărcile europene sunt foarte puține. Favorita mea, Mustang este destul de frecventă, doar câteva Malibu, sedanul închiriat acum peste doi ani care m-a cam vrăjit. Modelele cunoscute pe la noi arată diferit aici. Luminile de zi sunt doar pe față. Numerele doar pe spate la autoturisme. Aproape toate nu au suport pentru număr în față. N-am observat asta în Seatle, dar am văzut și în USVI, Puerto Rico.