Asta am scris pe biletul pe care l-am pus în parbrizul unuia care-mi parcase în poartă. Avea număr cu RAI. Ce bine-l alesese.
Mă întreb însă dacă, de vreo 75 de ani, noi toți, oriunde am parca, nu nimerim mereu trotuarul iadului. Știu, l-am importat cu divizia TV – Pauker, Dej, ceașcă, Ilici – un fel de Matrioșka. Apoi s-a schimbat garnitura – a trecut în față eșalonul doi. Unde s-or fi dizolvat kaghebiștii din ’90? Controlau tot, președinția, ministerele de forță, externele, serviciile. Și deodată, îi mai avem doar pe Șoșo, Gică, Călin și câțiva care au murit și n-au aflat – n-avem pe cine conta cu adevărat.
V-am făcut cea mai succintă sinteză a evoluției de la iesle la internet. Fără a găsi trotuarul Raiului, suntem clar într-o poziție mult mai bună față de ’90 – PIB-ul a crescut serios (fără minciunile și exagerările ceaușiste), românii au parte de internet de mare viteză la prețuri rezonabile, majoritatea (inclusiv la țară) au măcar un smartphone, chiar dacă recensământul proștilor din 2019 ne-a demonstrat că nu stăm grozav. Vreau să spun că, cel puțin prin prisma accesului la tehnică înaltă și la informație, suntem la același nivel cu cele mai civilizate țări și că am depășit demult anii în care unica sursă de informare era postul național Tv. Sigur că și propaganda dușmană folosește aceleași mijloace, dar aici intervine filtrul personal. Dușmanul nu s-a schimbat, este același din 1812. Acum suntem însă în NATO și UE, aceasta fiind cea mai importantă schimbare politică pentru România, cele mai mari garanții de securitate din ultimii 200 de ani.
În sfârșit, să ne întoarcem înapoi doar cu 33 de ani. Cum ar fi fost dacă lovitura de stat n-ar fi reușit sau n-ar fi avut loc? Ceașcă afișa o independență, un suveranism comunist, deși provenea el însuși din trunchiul diviziei TV. De altfel, o demonstrase împușcând țăranii care refuzau colectiva la Vadu Roșca, astâmpărându-și setea de sânge. Era doar un egoist, era deranjat de faptul că rușii țineau în mână și soarta lui. La atât i se limita patriotismul.
Deci, să presupunem că i-ar fi mers modelul dinastiei coreene sau ar fi acces la putere altul de aceeași teapă, cum ar fi evoluat lucrurile? Care ar fi fost ievoluția cu ceașcă?
Păi, toate mijloacele tehnice ar fi ajuns la noi cu minim 10 ani întârziere – trafic de influență, contrabandă, pachete, aprobări, Suzana Gâdea (cățeaua aia grasă aproba cumpărarea unui Tv color). Accesul la internet ar fi fost sigur restricționat. Îmi aduc aminte cum, în anii ’80 când recepția radio era liberă prin convenții internaționale, doar câțiva nomenclaturiști aveau antene satelit (traficul acestora era privilegiul lui Postelnicu junior). La vremea aceea, o antenă satelit avea totdeauna un diametru mare, nu puteau fi ascunse. Probabil, doar cu dosar beton ai fi putut accesa internetul. Nu cred că viața noastră plină de lipsuri ar fi devenit prosperă. La fel, nu cred că s-ar fi deschis închisoarea cea mare – șmecherii, trafic de vize. Așa erau învățați, așa ne învățasem.
Personajele conducătoare ar fi fost, cu o bună aproximație, aceleași – cu aceleași dosare. Afirmația include și impostura generalizată – și atunci, și acum. Poate, o hoție mai cu perdea, fiindcă ăstora li s-a urcat prea tare libertatea de expresie la cap. La lipsuri generalizate, ca și atunci, s-ar cere și o hoție generalizată. Între timp, hoția / făcutul rost nu mai este generală, fără ca asta să însemne că se fură mai puțin.
Adică, eu nu cred că situația românilor s-ar mai fi schimbat simțitor după ’90, comunismul cu față umană, tot comunism ar fi fost. Știu că majorității dintre dumneavoastră li s-au întors stomacurile pe dos acum 33 de ani. În același timp, s-au bucurat, la fel ca și mine – o pedeapsă meritată pentru un criminal, ușurarea că am scăpat de el. Dar asta ne face părtași ai crimei kaghebiștilor, la fel de păcătoși ca aceștia, părtași la un linșaj. Justiția lumească are niște reguli care n-au fost respectate de loc. Este la fel de adevărat că, persoane cunoscute de mine, au avut parte de o justiție identică în anii ’50-’60. Zilele acestea tocmai vi se demonstrează valoarea creștinismului rusesc. Atunci, momentul și modalitatea au fost decise de un liber cugetător educat în URSS. Dar majoritatea noastră, oricât de ușurați ne-am fi simțit, nu suntem liber cugetători.
Rămâne întrebarea existențială a lui Hamlet turmentat – eu pentru cine votez?
Foto: haihuin2.com.
Născut pe lista neagră 