Românii de dincolo

Vorbind despre lumea de dincolo, v-am spus și povestea grea, dar de succes a unui fost coleg.

Recent am citit o publicare pe aceasta temă, axată pe cei care nu prea ne fac cinste. Cred că autorul a exacerbat puțin situația, referindu-se mai ales la țările cu o mare migrație românească. Eu n-am prea vizitat aceste țări. Este adevărat că am avut și eu momente în care am simțit nevoia să-mi păzesc buzunarele din pricina unora care se declară pe la televiziuni români, dar de care suntem legați doar prin emitentul pașaportului. Nu am simțit de la ei decât ostilitate și sunt foarte sensibil la această transmisie extrasenzorială.

Dar să vă spun despre cei pe care-i știu eu. Sunt destul de mulți foști colegi de școală, de serviciu. Majoritatea cu studii superioare, dar puțini sclipitori. Unii erau foarte muncitori, alții dimpotrivă. Câțiva erau evrei și au plecat pe această linie. Cu unii eram apropiat, cu majoritatea, nu. Mai nou știu copii ai unor cunoștințe care au plecat la studii și nu s-au mai întors.

Era să uit și pe cei doi veri care mi-au mai pătat nițel dosarul, deși la câte pete avea, nu mai reprezenta decât moțul. Pe scurt, știu mulți plecați, cu foarte putini am păstrat o oarecare legătură, dar trăim în epoca informațiilor (bine c-am scăpat de cea „de aur”).

Ei, dintre toți aceștia, nu știu nici un caz pe care l-aș putea cataloga ca insucces. V-am povestit cazul acelui fost coleg fiindcă informația provenea chiar de la el și totul mi s-a părut aparte. Mai pot spune că majoritatea foștilor colegi de serviciu, așa cum i-am caracterizat anterior, s-au realizat prin profesia lor.

Vă mai relatez un caz. Aveam un coleg de serviciu foarte introvertit, mai introvertit decât mine. Nu avea studii superioare. Avusese o viață grea, era căsătorit și avea un băiat. La un moment dat a prins-o pe nevastă-sa care-l înșela cu șeful ei. A divorțat, copilul a revenit mamei (așa e pe la noi), în ’90 a emigrat într-o țară destul de îndepărtată, unde avea un fel de unchi. După puțin timp, unchiul a murit, deci nu a mai avut sprijin.

S-a angajat la o companie a unui român de unde a ieșit și la pensie. S-a recăsătorit, au o casă, fiecare are mașina lui. Când băiatul a terminat liceul, l-a luat acolo unde și-a terminat studiile. Băiatul s-a căsătorit și i-a făcut doi nepoți. Are o situație materială și mai bună ca taică-su. Fostul meu coleg și-a făcut concediile în excursii prin locuri exotice. Vorbim uneori la telefon.

Acum, vă rog să vă gândiți cu sinceritate, ce soartă ar fi avut dacă rămânea aici?

Toți cei care pleacă nu au de la început o situație prosperă și trebuie să suporte restricții financiare. Important este că, cu seriozitate, ajung destul de repede la prosperitatea celor dimprejur. Sigur că în orice societate sunt „neamuri proaste”, statistic, poate la noi mai mult. Atrag atenția că nu trebuie confundat cu incultura. Spre exemplu, v-am relatat că neo-zeelandezii nu se prea omoară cu școala, dar sunt foarte civilizați, sociabili, călduros de amabili, plus indicatorul de civilizație numit WC.

Vă povestesc un ultim caz. Un băiat cu nevastă și doi copii, fără nici o pregătire specială, pleacă destul de clandestin, singur, într-o țară europeană de mare emigrație românească, „la muncă”. După câțiva ani își ia nevasta și copiii tot cam clandestin. Copiii termină acolo școala. Unul dintre ei face un cancer. E operat, se tratează câțiva ani și, în final, este declarat vindecat. Bunicul copiilor, aflat în vizită la fiu, face acolo un atac de cord. Este tratat, i se montează un stimulator, pe asigurarea fiului. Este o familie simplă care muncește, face eforturi, are casă și, probabil, este pe la nivelul mediu al vieții de acolo.

Eu cred că prin decizia de a pleca a salvat viețile fiului și tatălui. Spuneți-mi, ar fi putut sa-i trateze în România chiar dacă și-ar fi vândut tot ce aveau?

Revenind la postarea la care m-am referit la început, Una dintre comentatoare spune că plecând a găsit „adevărul, schimbarea, fericirea, liniștea, siguranța”.

Adaug rolul semnificativ pe care-l au cei plecați în evoluția financiară și politică a României.

7 comentarii la „Românii de dincolo

  1. Pingback: Izvorul nefericirii noastre | Născut pe lista neagră

  2. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

  3. Pingback: Diaspora | Născut pe lista neagră

  4. Ei eu stiu o gramada care nu „s-au realizat” eu sunt unul din ei! Dar si nearealizat viata mea a fost mai comoda decat realizat in Romania (cred ) si mi-am permis luxul de a fi cinstit (stiu)!
    Acum la sfarsit sunt fericit ca nu m-am realizat! Suna ciudat dar asa este! (Pe scurt e vorba de camilă si gaura acului)
    Daca as mai pleca daca s-ar putea da timpul inapoi? Nu! Si nu are cu „realizatu” de a face dar nu vreau sa dezvolt!

    Apreciat de 1 persoană

    • Chestia asta cu „realizat” este foarte relativă.
      Până la urmă, eu cred că fiecare om este limitat chiar de el. Ajunge doar ce își dorește cu adevărat, în sinea lui, fără a conștientiza asta. Nu e vorba de ceea ce declarativ spune că vrea.
      În afară de defetismul ăsta, n-o duceți rău.

      Apreciat de 1 persoană

  5. Pingback: Epitaf COVID | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s