O, ce veste minunată! Ura! Ura! Ura! Am învins! Iarăși? Degeaba s-au mai agățat ăștia cu dinții de speciale. Degeaba s-au bucurat și și-au râs în barbă. Acum avem toți. La ce la mai servește? La nimic. Acum suntem toți speciali. Dar stai (ca la teleshoping)! Am revenit în comunism, suntem egali? Chiar și atunci erau unii mai egali ca alții. Înseamnă că vor fi unii mai speciali ca restul. Sigur, să dăm Cezarului ce e al lui. Ah, dar poporul vrea republică (măreață vatră).
Dar avem o problemă. Ce ne facem cu atâtea lovele? Pe toate drumurile. Decizia de a da speciale la toată mahalaua a fost singura viabilă, singura care a putut omorî specialele. De fapt, a fost un fel de să moară capra vecinului. Acum sunt bani dar, ca orice se găsește din belșug, nu mai au valoare.
Doar că, înțelepții nației au găsit soluția. Numai după 70 de ani, fiindcă speranța de viață este 71 . Așadar, cine apucă va fi special. Dar mai specialii o încasează de pe la 45. Da, fiindcă merită!
Bonus la speranța de viață – La un oficiu de pompe funebre, vine unul:
- Vreau un cosciug.
- Sigur că da. Uitați – unul de platină, cu mânere de aur, cu mătase naturală neagră.
- Cât costă?
- Ei, doar 20 de milioane de $.
- E prea scump.
- Bine, avem unul din aur, cu mânere tot din aur, mătase naturală albă.
- Cu cât?
- Păi, numai 10 milioane de $.
- Tot scump.
- Bine atunci, unul din cedru siberian, cu mânere de argint, mătase roșie.
- ?
- Doar un milion.
- Tot scump.
- Da’, câți bani aveți dvs?
- Vreo douăzeci de $.
- Ei, de douăzeci de $, aduceți mortul aici și-i găsim noi niște mânere.
Foto: beelsamen.ro.
Născut pe lista neagră 