Rușinoase

Nu, nu este vorba despre fătuci rușinoase, ci despre boli, boli cu transmitere sexuală, socotite rușinoase și astăzi. Ei bine, pe vremea lui ceașcă, dacă te procopseai cu o asemenea boală, luai vreo blenoragie sau vreun sifilis, erai socotit un pericol social.

Trebuie să le spun traco-geto-dacilor că epidemiologia nu a fost descoperită de ei. Sigur, a fost o excepție, toate celelalte științe și descoperiri majore le aparțin cu certitudine. Așadar, dacă te alegeai cu o boală din alea, te presau în fel și chip, mai ales prin amenințarea de a nu fi tratat, să le spui toate contactele tale. Dar nu numai bolile alea te izolau. Mai era TBC-ul, mai erau bolile copilăriei pe a căror perioadă epidemică erau ținuți acasă copiii. Îmi aduc aminte când am făcut un început de TBC și toată familia mea a fost băgată la raze.

Mai menționez că, în anii ’80, revistele medicale românești dădeau detalii despre HIV/SIDA, boală a cărei existență era negată în lagărul socialist fiindcă era considerată o racilă proprie decadenței capitaliste, adică erau ascunse cazurile, la fel cum Rusia a negat până acum câteva luni epidemia la ei și probabil nici acum nu raportează real. La fel, lagărul socialist, România, au ascuns pandemia din ’68. La fel cum românii au aflat mult prea târziu despre Cernobîl. Erau rușini care nu se puteau întâmpla comuniștilor.

Revenind, nu cred că legislația epidemică de atunci nu mai este valabilă. Știu că nici atunci nu era foarte strict respectată. Dar trebuie să existe. SARS-COV2 este mult mai epidemic decât rușinoasele. Infectatul transmite virusul prin simpla lui existență, prin respirația, prin vorbirea lui, prin saliva și scuipatul lui, prin mâinile lui infectate. Pentru unii este o boală mortală. Să nu-mi replicați cu prostia oricum murea. Fără SARS-COV2, ar mai fi trăit două zile, sau două luni, sau doi ani, sau 20 de ani. Toți murim, este singura certitudine de pe lumea asta. Dar COVID le-a scurtat viața. Și sunt mulți al căror sfârșit nu era de loc previzibil și au murit în condiții mizerabile, incerte, intubați în sistemul medical românesc.

Ei bine, în aceste condiții, în urma agitației pentru libertățile omului creată de psd și clica lui, o mulțime de oameni infectați umblă liber pe străzi. Este dreptul lor să refuze tratamentul, au o grămadă de drepturi ca toți ceilalți, dar și toți ceilalți au dreptul de a nu fi infectați. Singura rațiune mizerabilă este prelungirea contactului între șezuturile pesedeilor și niște scaune moi prin menținerea stării de alertă sau urgență și imposibilitatea organizării alegerilor, totul pentru o șaorma cu de toate.

Am fost mai mult de jumătate din viață lipsit de drepturi și libertăți, chiar de părintii și bunicii acestor mizerabili pesedei și sunt un promotor al acestor idei. Dar mie mi se pare că drepturile fiecăruia se termină în locul în care afectează drepturile altora, dreptul de a rămâne sănătos.