Scenarita

V-am mai povestit că sunt bolnav de scenarită de când mă știu. Eram obligat de împrejurări să-mi imaginez diferite situații critice în care aș putea ajunge, ce ar trebui să fac, cum ar trebui să reacționez.

La sfârșitul anului trecut, aveam în față doar Zdrențele Roșii cu impostura, mârlănia și nemernicia lor, care ne aduseseră într-o situație aproape de limită. Acum ele stau după colț, gata să lovească oricând. Dar avem virusul care ne dă târcoale și foarte probabil ne va lovi pe cei mai mulți. Ascult cu neplăcere zgomotul unui utilaj care stropește strada și al unuia purtat în spate care împrăștie pe trotuar.

Ei, ce ziceți de un meteorit, unul mic ca în Urali sau baban ca Tunguska? Dar de epuizarea apropiată a resurselor energetice fosile? Dar de un cutremuraș?

Nu-i așa că nu vi se mai par improbabile? Au devenit deja foarte credibile. Cei care vor scăpa de virus vor trebui să se gândească serios la aceste eventualități, dacă nu cumva se vor suprapune.

Nu știu cum ați trăit dvs. cutremurul cel mare – 1977. Eu locuiam la etajul întâi al unei vile de lângă televiziune. Nu mai simțisem nici un alt cutremur până atunci, deși mai fuseseră. Nu eram foarte dezbrăcat și faza maximă m-a găsit deja în pragul porții de la stradă. Eram paralizat, nu puteam păși înainte în stradă. Aud și acum zdrăngănitul borcanelor de iaurt în navetele de sârmă de la alimentara de alături.

N-avusesem deloc scenariul pregătit. Probabil, cutremurul a început destul de hotărât ca să mă alarmeze să fug în stradă, dar maximul a intervenit mai târziu, la poartă. Am aflat cum e cu vibrațiile de foarte joasă frecvență care îți blochează nervii și îți provoacă teroare.

Pe urmă, m-am întors în casă, am luat niște documente și lucruri de valoare și am sporovăit în stradă toată noaptea, ca toți ceilalți. Cel mai mult m-am conversat cu Mitică Popescu, actorul. Prin zvonuri, aflam despre dezastrul din oraș.

Revenind la Doreii de pe stradă, dacă-i privești, parcă ai fi în China, aceeași imagine. Numai că, eu sunt suspicios. Timp de aproape patru ani primăria nu a dat cu insecticid pentru țânțari, ceea ce altădată se petrecea cam la fiecare două săptămâni, vara. Devenise insuportabil să stai în gradină. Mai e istoria acestor firme de salubritate care au devenit de casă. Cine ar putea verifica substanțele împrăștiate, concentrațiile? Mă mai gandesc și la scandalurile recente cu dezinfectări de școli, grădinițe. Presupun că vă amintiți culoarea primarelui. Pe lângă chimicale mai e și mirosul de bani. Deci, e rezonabilă suspiciunea mea?

În închiere, (cunoașteți citatul), aștept părerea dumneavoastră. Cutremur, lipsă de energie, asteroid, sau altă calamitate? Ce preferați? Ar mai putea fi și d-alea locale – grindină, inundație, accident nuclear, uragan, erupție, deșertificare, …, sau Ciumă Roșie.