Sexul anal

După declarațiile sforăitoare de la Mărășești, după condamnarea rezistenței anticomuniste și antisovietice romanești, iată că bravul senator care aspiră la poziția generalului izmană recidivează.

Sigur că, dacă aș fi rasist, m-aș putea gândi la anumite gene care se răsfrâng asupra fizionomiei domniei sale și care, iată, se confirmă și prin vocabular, dar nu sunt rasist așa că haideți să-i analizăm dosarul prin prisma celor declarate de el în CV, în pagina de wiki pe care singur și-a scris-o Șerban Nicolae și pe propria pagină Despre mine.

M-ar fi dus gândul că ar fi copilărit prin Rahova, Ferentari, dar el zice că a copilărit în Vatra Luminoasă. Întâmplarea face că am locuit și eu o scurtă perioadă acolo. Era un cartier liniștit și sigur. Trecem peste bătutul mingii și să vedem ce-i cu școala.

A absolvit un liceu industrial în 1986. Pe vremea aceea, un absolvent de liceu industrial era unul de mâna a doua. Declară că n-a rămas nici un an repetent și are o nostalgie după profesorul de istorie D-l Motea. Cred că acesta i-a insuflat patriotismul debordant. Între două ore de istorie, bătea mingea și cinematografele prin diverse mahalale.

Când a terminat școala s-a angajat unde lucrase taică-su 10 ani. Am relații acolo și pot afla dacă fusese secretar de partid. Aș pune pariu că da, o să vă comunic cu sinceritate rezultatul cercetării.

Revoluția lui începu pe 22 decembrie când se trezi conducând coloanele de manifestanți – oamenii scoși pe străzi chiar de secretarii de partid, parte din regia revoluției. Atunci și-a dat seama că trebuie să fie lider. Totuși l-au trecut în șomaj fiindcă și-au dat seama că e păcat să se irosească acolo. Au avut dreptate.

Asociind dreptul cu patriotismul, se înscrie în ’92 la Universitatea Romano-Americană. La momentul respectiv nu exista legislație și autorizare, deci, din nou, folosește ușa din dos (cred că de aici cu sexul ăla) și ajunge licențiat în drept.

Între timp, n-a pierdut vremea, a intrat în FSN în ’90 și în ’92, deja candida pentru deputăție. Între 93 și 97 găsi un post călduț la Ministerul Sportului. Și, în toată această perioadă, a fost și student – avea un program aglomerat. Eu cred că la MS s-a dus fiindcă bătuse mingea, dar el zice că a acumulat experiență cu activitatea europeană. Așa o fi.

Nu pierde timpul, merge cu cine-l apreciază și ajunge consilier prezidențial cu Iliescu și ministru cu Năstase – iar mă minunez cu ADN-ul ăsta. O mulțime de poziții politice sunt menționate până în prezent – nu merită povestit. Numai că simte nevoia confirmării academice, deci se implică didactic la o facultate a unei universități din alea … Dar, ca toți ai lui, n-are răbdare, timpul lui e prețios și mai sare niște trepte, ba asistent, ba lector. Își dă un doctorat într-o perioadă în care, îl citez „nu se punea atâta accent pe note de subsol, ci mai degrabă pe prezență„. Nu pot explica ce vrea să spună pentru că, fiind foarte ocupat, prezența a lăsat sigur de dorit iar lucrarea nu a putut să o dea unor jurnaliști Acuzat ca s-a autoplagiat.

După facultate intră direct în avocatură, repede casa proprie de avocatură, firmă de insolvență, sărind niște etape legale.

Din dorința de a avea referințe solide citează singur trei nume Vlad Manoliu, Mariana Negoiță, Ștefan Roman „modele de avocați de prestigiu și prestanță, ci și modele comportamentale de excepție de la care am învățat multe despre onestitate, profesionalism, decență și rigoare„. Primul se pare că a fost într-adevăr o personalitate, dar nu mai poate fi întrebat nimic. D-na Negoiță s-a cam învârtit tot prin aceleași „înalte” cercuri. Dl. Șt. Roman e greu de identificat fiind mai mulți avocați cu acest nume. Sper ca zilele acestea, să-i chestioneze vreun jurnalist privind părerea lor despre diferitele moduri de sex.

Nu am cum afla detalii despre bunici – politică, avere, etc., cu atât mai puțin despre alte neamuri. Totuși cred că doar evoluția lui este suficientă și relevantă. Micul dialog închegat cu prilejul sexului anal ar merita analizat la detaliu fiindcă arată un caracter mizerabil cu un dispreț total privind dreptul/dreptatea, o insolență și o obrăznicie fără margini. Trecând peste partea anală, modul în care răspunde și pune problema indică parșivenia și josnicia propriului caracter. Fiecare cuvânt este relevant, a fost un moment al adevărului.

Acum, rămân cu o mare dilemă: oare ce fel de poză o fi având Șerban cu mine?