Specialități finlandeze

În ce privește mâncarea, din ceea ce ne-au declarat a fi specialități, doar una îmi era necunoscută, dar nu mi-a plăcut.

Mi s-a părut aparte un semn de circulație curb. O stradă care se înfunda într-o stradă principală, având un singur sens – către strada principală, avea la capătul dinspre strada principală un semn de sens interzis curb. Avea avantajul că putea fi observat de circulația ambelor sensuri ale străzii principale. Știu că există alte variante de semnalizare, dar soluția aleasă este amuzantă.

Se cunoaște că în Europa, inclusiv în România, coniferele, în special brazii, sunt afectate de un lichen care usucă treptat ramurile. Ei bine, finlandezii tund ramurile afectate până la înălțimi mari. N-am izbutit să aflu dacă valorifică cumva ramurile tunse dar, inițial le adună în grămezi prin pădure. Sistemul tunderii l-am regăsit și în trecerea noastră prin tarile baltice.

În Finlanda, majoritatea stâlpilor de energie electrică (nu cei din orașe) sunt din lemn, probabil brad. Sistemul este mai extins decât în Norvegia.

Și aici, nu am folosit niciodată numerar.

În privința securității, nu am avut vreo senzație de nesiguranță, nici măcar în pensiuni rusești. Singurele momente în care am simțit nevoia de a-mi lipi mâinile de buzunare au fost în Helsinki și nu vreau să vă declar motivul, același de la Bergen.

Pentru că am stat destul de mult în trei dintre țările aflate în topurile fericirii, fără a le descoperi secretul, cred că standardele ridicate ale vieții și prosperitatea sunt factori cheie. Probabil că și mentalitățile acestor popoare îi împiedică pe oameni să facă o tragedie din împrejurări neimportante.

Asta e, trebuie să ignori partea goală a paharului, dar e bine să fie destul de plin.