Spitalul

Nu, nu ăla de nebuni, nici ăla de TBC, nici ăla de venerice, nici măcar ăla de COVID – spitalul de orice fel din România – despre acesta este vorba în continuare.

V-am mai povestit cazul doamnei care a suferit mai mult de doi ani, a vizitat o mulțime de medici, pentru un diagnostic relativ simplu, pus în cele din urmă de un doctor mai de modă veche, dar care știa să înțeleagă niște imagini medicale și să le coroboreze cu simptomele.

V-am povestit și despre greutatea sacoșelor cu mâncare aduse bolnavului și compensarea ei. V-am relatat și cazul asistentei care a preferat România Germaniei fiindcă n-o obligă nimeni la empatie. Am subliniat și plicul cu care soțul doamnei de mai sus a penetrat toate măsurile de izolare ajungând în biroul profesorului, lucru interzis în vremea covid. Mi-am imaginat și cum primești cosciugul sigilat pe care trebuie să-l îngropi repede și adânc, fără să fii sigur de conținut.

Ca să nu credeți că situația asta este doar recentă, vă dau și un exemplu din vremea lui ceașcă. Pe palierul pe care locuia mama mea, era apartamentul unui fotbalist (un club plin de bani). Fotbalistul era plecat (deplasare, cantonament ?) și nevesti-sii i-a venit sorocul. Femeia a murit pe masa de operații fiindcă n-a venit soțul la timp să dea plicul – într-un spital important din România.

Pe FB, o bătrână mulțumea psd pentru mărirea salariilor personalului medical, mărire care ar fi prins foarte bine situației epidemice prezente. Așa să fie? Atunci, ce-i cu plicurile alea, cu greutatea sacoșelor, cu asistenta întoarsă la o leafă mult mai mică și într-un sistem deficitar? Mulțumim din inimă partidului – probabil bătrâna rămăsese la starea de pionier.

Vă mai istorisesc două cazuri anonimizate, fiindcă n-am solicitat permisiunea. Dacă am distorsionat cumva informațiile primite, îmi cer scuze, nu a fost intenționat.

Am avut un prieten apropiat care a lucrat aproape 50 de ani într-un important spital bucureștean. S-a prăpădit acum mai mult de un an, în opinia mea, și ca urmare a unui mal-praxis. Soacra i-a supraviețuit, avea Alzheimer. În ianuarie este internată de urgență la spitalul cu pricina. Este operată, are parte de îngrijirea atentă a însoțitorului, fiica, soția prietenului meu. Acum vreo două luni, problema revenise, trebuie reoperata. Ajunge la același chirurg, în spitalul în care lucrase ginerele. Dar nu mai poate avea însoțitor în vremea covid. Deși primește zilnic mâncare, cu sacoșe foarte bine echilibrate, nu are parte de îngrijirea atentă, ia toate nosocomialele posibile (există document medical) și, la un moment dat, nu se poate stabili nimic cert, este declarată COVID. Din ordinul direct al lui Arafat, ajunge la Roșiori (județul ăla). Familia este testată, dar au grijă să penetreze sistemul și să-și urmărească analizele care ies negative, totuși au parte de izolare. Legătura cu bolnava fusese complet pierdută. În sfârșit, fiica primește un telefon de la Roșiori, pentru identificarea decedatei. Se pare că la Roșiori ar fi fost îngrijită, dar n-aveau medicamente. Nu știu exact dacă fiica a fost sunată chiar pentru identificare sau pentru lichidarea datoriilor.

Al doilea caz este al unui fost director al unei importante bănci pensionar, desigur nu la 2.000 lei, secu și om de bază psd, mulți milițieni au luat credite de la el. Suferea de diabet și era sub dializă periodică. Ultima oară s-a dus obișnuit la dializă (fără medicamente la el). I s-a spus că e pozitiv, apoi familia i-a pierdut urma. Final previzibil, moare, sicriu sigilat. Familia penetrează sistemul (iarba fiarelor) și găsește a doua analiză (cred că la Regina Maria) negativă. N-a fost tratat, a murit cu glicemie foarte mare. Acum vor să ceară exhumare și să-i dea în judecată. Pe cine? …

Cele două cazuri sunt cu relații strânse în sistemul medical și bune mijloace financiare (primul) și fără vreo limită financiară, om al sistemului (al doilea). Un rol decisiv în ambele cazuri l-a avut Arafat. Nu uitați că este omul psd, că era pe făraș dacă nu apărea pandemia, că jocul psd este amânarea alegerilor, că ce naște din pisică șoareci mănâncă.

Ceea ce vreau să vă rog este feriți-vă să ajungeți în acest joc.

Foto: superbebe.ro.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s