Surpriza

E ca un blestem, nu pot scăpa de subiectul localelor.

Ieri, ca tot țăranul, îmi munceam și eu gradina. Abia întors din plimbare, n-aveam de loc chef de legat roșii. Și totuși, trebe, așa-i la țară. Când faci treaba asta, ai nevoie de un echipament corespunzător. În cazul meu, niște pantaloni rufoși și un tricou roșu cu o inscripție. Părea a fi de psd, dar este de la o firmă, un furnizor.

La un moment dat, aud multă halima pe stradă. Tocmai abandonasem activitatea și vroiam să mă spăl de verdeață la cișmea. Mă uit, unii în niște cămăși albe cu albastru. Mi-a căzut greu fisa că e ceva electoral.

Mai trebuie să precizez ceva. Cu toată neuitarea mea – nu uit și nu iert, am o foarte proastă memorie a figurilor – nimeni nu e perfect. E unul căruia m-am recomandat de vreo patru ori, deși, de fiecare dată, am stat la masă cu el. Ca să vă spui drept, chiar pe dracnea dacă-l văd la poartă nu l-aș recunoaște.

Cămășile alea erau ale Cârlanului, care a cules organizația desființată de psd pentru corupție. Vă vine a crede?

Revenind, văd că unul strigă la poartă. De la cișmea, vreo 15 m. Mă duc spre poartă, în pantalonii mei de boschetar, mă răzgândesc și-i fac un semn ăluia cu mâna, ceva gen hai pleacă, nu-i momentul. Recunosc că mi-a venit a spune „pleacă bă în …”. Chiar nu aveam poftă.

Când, ce credeți că aflai? Ăla de striga la poartă era chiar primarele en titre. Acu, ce să vă spui? Îl cunosc, am vorbit de câteva ori, am dat mâna, dar, de la distanța aia, pe inserat, nu l-am văzut. De fapt nici nu m-am uitat atent. L-am văzut pe unul, l-am considerat ca pe un mail nesolicitat – un spam.

De unde să bănuiesc că o să vină primarele chiar la poarta mea? Când te duci în vizită anunți, când te duci la amantă/amant dai un telefon. Și la nevastă/soț e bine să suni înainte, dacă nu vrei surprize. De ce n-a sunat să-mi fi spus bă schimbă-ți șalvarii că viu. Plus că era cu șatra. Am pierdut ocazia să i-l pârăsc pe fi-su, vecinul meu care dă manelele cam tare.