– deviza înscrisă pe mai toate numerele de înmatriculare din Alaska. V-am povestit despre cunoștințele din AK. Ne-am întâlnit la cârciuma principală a excursiei. Ei mergeau doar la Anchorage, fiindcă acolo locuiau. Cum eu nu prea sunt dus la biserică și stau prost cu socializarea, ei, niște americani nevorbiți, au deschis relația. Când au aflat că avem de gând să mergem de capul nostru la Deadhorse, m-au calificat aventurier și au spus că soția mea este nebună dacă se ia după mine. Deși băștinași cu un nivel bun al veniturilor, erau prima dată într-o croazieră și n-au fost în marele nord – orășeni fără curiozități. Mi-au dat numărul de telefon ca să-i sun dacă vom fi în nevoie, mi-au spus că au nepoți care lucrează acolo ca, eventual, să ne ajute. N-a fost cazul, i-am sunat de la Prudhoe Bay și din Fairbanks când am revenit. I-am tachinat privind numerele de înmatriculare pe care scrie THE LAST FRONTIER. Le-am declarat că și noi suntem tot ultima frontieră.
Ulterior, l-am apelat video din gradină, ca să mă laud. Mi-a scris disperat că s-ar putea realege Trump, considerând asta un dezastru. Acum s-a confirmat. Așa i-am descoperit preocuparea pentru politică. Apoi am constatat că ne-am cumpărat aceeași marcă de mașină desigur, el o versiune mult mai scumpă. El este cu 10 ani mai în vârstă ca mine, spune că se miră că l-a lăsat Dumnezeu atât.
I-am invitat să viziteze România, dar nu cred că va fi posibil, au probleme de sănătate. În pandemie, stabilisem o întâlnire la jumătatea drumului, dar a picat din cauze COVID. Pe 24 februarie dimineață am găsit un mail îngrijorat de la ei. Tocmai aflase de începutul invaziei rusești și, deși fusese operat cu o zi mai înainte, mi-a scris. Mi-a trimis din nou toate coordonatele lor, just in case. M-a impresionat.
Iată, compasiunea și solidaritatea.
Născut pe lista neagră 