Tra-la-la-la la-la-la … Nu v-am dat pagina asta când ar fi trebuit fiindcă era Sâmbăta Mare. Numai că, pentru clasa muncitoare n-a contat. N-am înțeles niciodată plăcerea nebună de a manca mici la pădure, mai clar mi-a fost de ce i-a crăpat în Sala Tronului. N-am înțeles pantofarii care se duc să se îmbete într-o cabană, la munte. La fel ca cei ce-și zic proletari și s-au dus să se îmbuibe în ultima zi de post, recunosc că, de data aceasta, politicienii nu s-au rupt în figuri arătându-și evlavia, pupând icoane, demonstrându-și smerenia. Bănuiesc de ce s-au comportat normal – nu e an electoral, pandemia, cine mai poate ști.
Totuși, liniște desăvârșită nu fu. Dom’ profesor Vasile a publicat un material sub titlul Onoare muncii! în care deplânge muncitorul român, victimă în malaxorul capitalismului actual. Fiind și zi sfântă, dom’ profesor afirmă că muncitorii îl „înțeleg pe Iisus, au moștenit de la el Golgota”. Eu cred că este oleacă de sacrilegiu, dar este doar părerea mea. Mai zice el că deși veacul a înaintat, n-a dispărut „mirosul salamului din vestiarele și halele unde duhnește a plastic”. Ce plastic, ce poetic. Vorbind despre cei ce muncesc, nea Vasile constată că munca este abrutizantă. Bre dom’ profesor, păi așa-i învățați pe copii? Păi, munca înnobilează dom-le, nu vreau să amintesc și lozinca lui Hitler.
Mai constată cu tristețe nea Vasile că a „dispărut demult până și mica nomenclatură a proletariatul care a avut un vis scurt și utopic, implantat de Partidul Comunist, acela de a înlocui elita, de a trimite intelectualii la canal sau de a deschide cu forța porțile paradisului doar pentru clasa muncitoare. Au dispărut și visele, marșurile sau mândria de a da țării lumina„. Dom-le, îi înțeleg nostalgia că de acolo se trage, tac-su n-a mâncat salam cu soia, mânca d-ăla bun de la fabrica gospodăriei de partid. Numai că, rezultatul celor peste 40 de ani de implantare a visului PC, îl vedem la elitele de azi. inclusiv la domnia sa – iată hal de exprimare a unui profesor universitar. Eu știu că nomenclatura era doar nomenclatură, nici mică, nici mare, erau aceia care-i țineau în hățuri pe restul contra unui trai îndestulat, uneori răsplătiți și cu ieșiri, cărora le era permis furtul dacă nu furau prea mult, cărora le era permis tot ce le era interzis celorlalți. Iar lumina estică pe care ne-o dădură prea mulți ani provoca doar ghiorăit de mațe, iar câtorva sute de mii de români le fu fatală.
Apoi, devine cu totul plângăcios – „Totul este o spirala suferinței„. Eu știu că este doar cenușă, părerile diferă. Ca să-și sublinieze originea socială sănătoasă (io te cred pe cuvânt nea Vasile) amintește și de un miner prieten bun cu tac-su. Ce rost are nea Vasile? Ți se citește pe meclă. Nea Vasile, vezi că fac ăștia reclamă la Tv pentru tot felul de de anti-depresive, ai de unde alege. Horinca nu se folosește în Sâmbăta Mare.
Totuși, rămân iar cu o dilemă. Nemernicii de comuniști tot foloseau sintagma om al muncii, oamenii muncii. Ar trebui ca ăia cu discriminarea să se auto-sesizeze dom-le și să o interzică. Ați auzit vreodată de femeia muncii sau femeile muncii?
Foto: facebook.com, fanatik.ro.
Născut pe lista neagră 