Care o fi mai patriot?

Începând din țările baltice, pe măsură ce ne apropiam de România, totul se degrada treptat. Doar Polonia a fost excepția. Satele, șoselele, oamenii erau mai amărâte și mai amărâți.

Am oprit și dormit la Cernăuți. Ne-am plimbat prin oraș duminică. Erau mulți oameni la biserici. Greu se mai poate itera strălucirea centrului cultural de altă dată.

Un oraș în paragină, neîntreținut, nerenovat, cu clădirile vechi în ruină. Am întâlnit o singură persoană în vârstă care vorbea românește, în timp ce-i curgeau lacrimile de bucurie că avea această ocazie și, probabil, de nostalgia amintirilor.

Mai sunt sate românești în regiune, însă eforturile de rusificare a Bucovinei au fost încununate de succes. După calitatea gospodăriilor, după întreținerea lor, cred că au colonizat aici ultimele scursuri ale imperiului rus. Tot ce am citit despre atrocitățile petrecute aici este adevărat. Nici moștenitorii ucraineni nu sunt mai breji – o apă și-un pământ. Cernăuți este un centru administrativ lăsat intenționat să se degradeze și de sovietici și de ucrainieni. Am convingerea că dacă Ucraina ar începe s-o ducă bine, aici va fi la fel.

Voi sări peste mizeriile din vama Hrebenne (intrarea în Ucraina), dar nu pot sări mizeriile din vama Siret.

.În ambele puncte, trecerea frontierei a durat multe-multe ore. La Siret ni s-a spus clar „puneți 50 euro în pașaport ca să treceți mai repede”. Am preferat să nu „trecem mai repede”. A venit un vameș care, cu toată experiența, nu știa în care din tiparele din mintea lui să ne clasifice.

Ne-a întrebat de unde venim, i-am spus. Neputând să-și clarifice șabloanele, vameșul ne-a întrebat atunci „da’ cine sunteți?”. I-am răspuns: „Nu vedeți? Niște pensionari amărâți.” Fiindcă nici acum nu s-a lămurit, în timp ce ne cotrobăia prin bagaje, mi-a spus: „Să vă spun cum stă treaba pe-aci”. Cred că a fost complet derutat sau s-a speriat când am vrut să aflu și eu „cum stă treaba pe-acolo”.

A schimbat vorba și tonul și a trecut la mărturisiri. Mi-a spus că el a fost vameș cred că la Calafat – încerca să-mi transmită sacrificiul lui pentru a fi detașat la Siret.

Mai avea un pic și-mi declara că s-a sacrificat pentru țară, că e mai patriot decât bătrânul din Cernăuți.

N.A. Dacă cineva din Vama Română citește și este interesat, îi stau la dispoziție și-l rog să mă contacteze prin formularul de contact de la sfârșitul meniului site-ului.

Ce mai, în urmă cu 50 ani, la Siret era la fel. Sau, poate, era chiar mai bine?