Zorile

V-am mai scris despre Constanța, despre Mazăre. De câte ori mă duc pe acolo, silit de vreo urgență sau doar așa, mă strădui să iau o masă pe terasa cârciumei deasupra la Trei Papuci. Deși o cârciumă nejustificat de scumpă, mă duc pentru cele două ore petrecute cu spectacolul mării la picioarele mele.

Dar, așa cum psd nu mai e ce-a fost (știu că pun sare pe rană unora), nici cârciuma. De la o întâlnire la alta, de la un an la altul, calitatea ofertei scade, doar prețurile cresc mereu. Ieri, spre exemplu, brânza de vaci pe care mi-au oferit-o era destul de acră (chiar mai acră decât mine), apoi mușchiul file era doar o scoarță tare și uscată. La cârteala mea, mi-au pus pe notă doar o porție în loc de două, ceea ce nu m-a mulțumit fiindcă solicitasem concedierea bucătarului.

Veți spune, nu contează, atmosfera. Numai că, asta n-a existat. Fiindcă, deși psd a decăzut, deși cârciuma la fel, avem ceva constant în veacul acesta care înaintează – impostura administrației.

După o iarnă cu adevărat blândă peste tot, inclusiv pe litoral, acum în vârful de sezon scăpătat, Doreii de la ADP se apucaseră de aranjat taluzul falezei – tuns iarba și, mai ales toaletat arborii falezei. Toaletat este un eufemism, îi tăiau sălbatic cu o drujbă zdravănă, semn că au cheltuit multe lovele pentru înzestrare. Că, știți cum e, Dorel are două pasiuni – flexul și drujba, mai rar apelează la rotopercutor. Tehnologia era bine pusă la punct. Porțiunea de stradă îngustă rău dintre cârciumă și abrupt era ocupată de o benă de gunoi în care o macara ridica de pe faleză resturile vegetale. Acum apare și explicația procedurii abuzive de toaletare – buștenii mai zdraveni erau depozitați separat, pe trotuar, ghici ciupercă de ce.

Deși nu se teme de corona încurajând oamenii să facă ce vor, deși în același timp vrea amânarea alegerilor din grijă pentru om, Cârlanul a început acolo campania. Într-un panou mare, își prezintă un acolit afirmând că el este soluția imposturii administrației.

Pe mare, am privit pizmos pe unul cu placa făcând remarcabil ture tras de o parapantă. M-am gândit c-o fi fost Mazăre, l-or fi scos la soare tot din grijă pentru om și libertățile lui.

În rest, ca mereu în asemenea situații, a trebuit să fac o vizită pe la freeshop-ul de la Poarta 1. Consultându-mi evidența am ajuns la concluzia că am acoperit toate ocaziile festive, Paști, Crăciun până în douăzeci douășiopt inclusiv, dacă-om mai trăi.