li-ber-tate ne-a adus. Sigur, toți erau obligați să strige prostia asta, totuși unii nu strigau deloc, alții doar mimau, niște agitatori strigau neconvingător, oricum erau difuzoarele. Însă, erau și unii, puțini, care strigau și se bucurau cu adevărat.
După cum am mai declarat, rumânii pot fi clasificați după bunici sau străbunici. Bunicul soției mele cânta nepoților, prin anii ’60, Trăiască regele. Despre al meu, v-am tot scris – privea cerul, așteptând americanii. Dar erau și unii bucuroși de venirea muscalilor și Leprelor de pe tancurile sovietice. Ei se înrolaseră în Ciuma care ne invadase, profitând de avantajele obținute pe nemuncite.
Nimeni nu s-a străduit să izoleze gena Leprei din ADN-ul lor. Totuși, o parte a vlăstarelor lor au rămas Lepre. Lagărul socialist îi satisfăcea, nicăieri altundeva nu s-ar fi putut descurca mai bine. Le oferea siguranță fără vreun efort. Prețul? Toți trebuiau să stea în Lagăr, toți trebuiau să sufere mizeria pentru mulțumirea lor, a Zdrențelor.
Morala? Fără a fi politically correct, oamenii trebuie judecați după înaintașii lor. Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Așchia nu sare departe de trunchi. Sângele apă nu se face.
Foto: wallpapere.wallpaperstock.net
Născut pe lista neagră 