N-am găsit altă rimă potrivită (singular, italiană). Cu dottore îl batjocorea Băse pe Cârlan. Vedeți, suntem încă în greva profilor, dar n-am primit nicio asigurare că nu vom mai vedea diplome false, doctorate plagiate – în fond, tot false. Ba chiar s-a încercat legiferarea acestui furt în sensul că dacă te-ai folosit un număr de ani de un asemenea fals, dacă ai reușit să păcălești sistemul, să fii bun în grad, să intri într-un fel de prescriere. Din câte știu, n-a mers.
În ’90, am crezut că am scăpat de asta. Academia ar fi dat câțiva politruci afară (oare a făcut-o?), dar s-a dovedit că ar fi rămas fără membri dacă mergeau până la capăt. Niște universități au anulat câteva titluri de doctor, dar nu sunt sigur că politrucii nu și le-au recăpătat în instanță. Ce mai, a fost doar o gargară media.
Povestea a început odată cu înființarea A.A. Jdanov de către Ana Pauker, o fabrică de impostori în care tov. Oprea Anastasie a izbutit să ia niște note mediocre pentru a ne conduce către noi victorii. Adică, momentul în care impostorii au început să-și scrie singuri diplomele. Procesul continuă cu succes și azi doar că, SNSPA – continuatoarea tradiției A.A. Jdanov nu a mai făcut față cererii, au trebuit înființate sub diverse forme multe alte fabrici. Plus că, probabil pentru derutarea adversarilor, clienții își iau mai multe diplome dacă oferta este diversificată, să fie acolo.
Cu foarte mici excepții, politicienii noștri, chiar cei din vârful statului, sunt clienți, e ca o aghesmuire, ca un maslu hârtia aia eliberată de fabrică. Eu cred că patalamaua spune e de-al nostru. Dacă ai trei hârtii din astea, ești de-al lor de trei ori. Încrederea crește, este ca un ORNISS triplu – e lepră de trei ori.
Așa că, pe drumul deschis de toarșa leana, toți încearcă să-și albăstrească sângele noroios, să-și justifice poziția socială, dar mai este un aspect. La bugetari, o hârtie din asta îți oferă avantaje financiare – accesul la o funcție, avansarea în grad, intrarea în barou fără examene, lucruri din astea care înseamnă mii de lei pe an pentru persoana respectivă. Mai grav este că, în puținele cazuri în care hoția a fost consfințită legal, nimeni nu a cerut, nimeni nu i-a obligat să dea banii furați înapoi. De altfel, comemorăm zilele astea una din marile neputințe ale justiției române – oare ăștia, cât de școliți or fi? La fel, comemorăm momentul zero al distrugerii economiei românești pentru crearea economiei socialiste.
Cum pot fi deosebiți un doctor de un dottore? Simplu – vă uitați la mecla lor. Are sau nu meclă de dottore? Sigur, am citat un răposat. I-a debitat obrăznicia lui Constantinescu, dar nu era vorba despre doctorat. De altfel, Constantinescu a dovedit că ceea ce-i lipsea nu era doctoratul, ci boașele, cum singur a mărturisit public. Dar mai știu pe unul care, deși și-a invitat colegii să i le numere, s-a dovedit că n-are (tot boașe).
În sfârșit, trecem de la un dottore fals, la un Bulibașă îndoielnic. Primul, un soldat cu școală temeinică de soldat, cu experiență de soldat, așa rezultă din CV. Prin 2000, începe să simtă presiunea timpului sau se săturase și vroia să rămână cu un venit mai mare, sau nu vroia să fie pensionat și-i trebuia grad mai mare. Soluția? Doctoratul. Apoi, s-a mai pretat și la un Colegiu Național de Apărare, un fel de SNSPA.
Privindu-l pe Bulibașa, lucrurile sunt mult mai complicate. În politica românească, mereu au apărut iepuri scoși din pălărie, oameni despre care nu se știa nimic. Uzual, lasă că-l știm noi pe toarșul. Îmi aduc aminte de MRU. Mi se pare normal ca un politician, persoană publică, să aibă totul la vedere – școala, activitatea, familia. Parlamentul a creat condițiile pentru asta, însă au fost lăsate și portițe. De exemplu, pot să nu declare tot, fără a fi trași la răspundere. Sau, pot să-și secretizeze sub diverse pretexte detaliile personale care, de fapt, îi caracterizează. Un exemplu este M-me Șoșo care și-a secretizat tot. N-ar trebui permis. Vrei să fii persoană publică, nu ai pretenții la intimitate decât în casa ta, viața ta îi interesează deopotrivă și pe cei ce te-au ales, și pe cei care nu te-au ales.
Revenind la Bulibașa, problema principală este unde i-a căzut buricul sau pe unde a vagabondat 37 de ani. Poate, el s-a născut direct la 37 de ani. Sunt niște întrebări legate și de liceul dumnealui, fiindcă umblă niște zvonuri privind BAC-ul. Însă universitatea urmată, cea ecologică, nu era autorizată atunci și probabil ascultase îndemnurile Abramburicăi (porecla o fi venind de la buric?), chiar înainte ca acesteia să-i treacă prin minte năstrușniciile cu facultate fără BAC. (Era o reclamă – Orice-ți trece prin minte, iar desenul era un glonte – atenție Bombo!) Apoi, dacă ai o facultate, cine-ți mai cere diploma de BAC? Restul hârtiilor domniei sale provin din fabrici – Colegiul Național de Apărare și SNSPA. Dacă ar fi să numărăm hârtiile cu antetul colegiului ăsta, suntem în siguranță. Totuși, unde sunt cei 37 de ani? Ce-o fi făcut în tot timpul ăsta? O fi coordonat alba-neagra, o fi jucat barbut, o fi bătut cârciumile, poate toate la un loc, o fi fost la mititica? Poate a fost bolnav săracu’, o boală rușinoasă. Și cu amantele nu sunt de acord, nu că aș fi împotrivă, dar dacă plimbă una pe banii noștri, ar trebui să ne dăm consimțământul.
De la ceașcă și ai lui încoace, toți impostorii ăștia spun că au trecut prin școli și ne duc de râpă. După greva asta, și-o aminti vreun prof că l-a avut elev pe Bulibașa al III-lea?
Născut pe lista neagră 