La mulți ani stabili!

Scriu această pagină sub impresiile generate de ultimele evoluții, mai degrabă involuții, de pe scena politică românească.

• Au umblat la justiție, chiar justițiabilii, infractorii, în propriul interes.
• Aceiași, au umblat la propriile salarii indemnizații, pensii speciale, tot în propriul interes.
• Cu același propriu interes, au mărit nejustificat economic veniturile unei clase sociale de care sunt legați – bugetarii.
• Au umblat la domeniul fiscal fiindcă nu le mai ajung banii.
• În interesul propriu, compromit relații externe importante.

Care sunt consecințele, altele decât măruntele interese directe ale autorilor?

• Va creste inflația, consecință a banilor aflați în circulație, neacoperiți de fondul economic precar.
• Va creste costul vieții, fără a ține cont de sporovăiala politicienilor.
• Va crea dezechilibre și inechități sociale – angajații cu răspunderi reale față de bugetarii fără răspunderi și presiuni, pensionarii care au cotizat mult o viață față de cei care n-au prea cotizat sau față de pensiile speciale.
• Vor creste impozitele fiindcă, orice ar fi, balanța trebuie să se echilibreze.
• Nu vom mai fi atractivi pentru capitalul străin.
• Imaginea țării corupte se va accentua, cu consecințe negative pentru toți.
• Ne pierdem credibilitatea externă.

Nu vreau să mă gândesc mai departe la consecințe internaționale – economice, politice, militare – toate catastrofale. Legislația penală poate fi re-corectată în viitor, dar problemele economice sunt nerezolvabile. Nu se pot lua banii înapoi, banii dați oamenilor, nu se pot tăia. Nu ne rămâne decât să stăm liniștiți („stați liniștiți tovarăși”) și să așteptăm ca inflația să-și producă efectele, apoi să sperăm că vor fi și unii mai înțelepți. Inevitabil, unii vor muri în mizerie, alții o vor duce nejustificat de prost mulți ani, alții vor pleca și nu se vor mai întoarce.

Vă voi da un exemplu. V-am povestit în Copilăria printre REACȚIONARI că am fost crescut de fapt de o mătușă, soră a bunicii, care a locuit mulți ani la Balcic, pe B-dul Regina Maria nr. 1. Fără să fie foarte bogați, mătușa mea și soțul ei au fost oameni cu stare. Soțul mătușii mele, al cărui nume de botez l-am primit eu, a fost jurist – judecător și avocat. Drept care, și-a întocmit un testament. Între altele, testamentul prevede o fundație pentru copiii dotați din localitatea lui de baștină. Ceea ce s-a întâmplat, însă, nu a putut fi prevăzut de testament.

Unchiul meu s-a prăpădit de o boală incurabilă. Mătușa mea n-a mai apucat să-i aplice testamentul. Cadrilaterul a fost cedat. Mătușa mea a pierdut totul, refugiindu-se în Dobrogea. Apoi a venit comunismul. Mătușa m-a crescut pe mine ca pe propriul copil, dar nu a avut niciodată venituri. Deși, la un moment dat, ministru al justiției comuniste a fost un ucenic al unchiului, nu a primit niciodată pensie de urmaș – așa se modificase legislația. După ’90, am găsit documentele prea târziu pentru a face vreo revendicare în Bulgaria. Sper ca mormântul unchiului să nu fi fost distrus, ca să pun o lumânare vara viitoare.

Unchiul meu a trăit și lucrat sub o anumită legislație care i se părea corectă și stabilă, dar n-a fost așa. Familiile celor mai mulți dintre noi au trecut prin dificultățile, dezastrele războaielor și, apoi, generate de ciuma roșie adusă pe tancurile rusești.

V-am spus povestea pentru a vedea la ce poate duce INSTABILITATEA și ce consecințe dezastruoase poate avea pe termen foarte lung – vieți distruse și compromise pe mai multe generații. Îmi doresc ne-repetarea poveștii pentru copiii și nepoții noștri și vă rog să-mi acceptați urarea.

Această prezentare necesită JavaScript.