Dorei

Au fost câteva reclame inspirate în ultimii 30 de ani. Una dintre ele a generat acest neologism, nemenționat încă în dicționarele explicative. Pe scurt, este un personaj indolent, nepăsător, bun de gură dar care nu e bun la nimic. Tipul care, dacă găsește un job, nu se gândește ce trebuie să facă, dacă poate face, dacă știe să facă, singura lui întrebare fiind „Da’ cât îmi dai?”. E vorba de un neisprăvit, eventual de un cârpaci. Unii spun că P. Coelho ar fi promovat termenul. În afara faptului că nu-mi place Coelho, în Romănia Tv-ul are cea mai mare priză și oricum, reclamele l-au precedat. Nici sensul atribuit de acesta nu este exact.

Una din caracteristicile importante ale lui Dorel este lipsa răspunderii. Dorel nu răspunde niciodată pentru nimic. Nu trebuie să plătească pentru faptele lui, pentru consecințele lor, indiferent cât de grave ar fi. În primul rând, el se consideră muncitor. Muncitorul acela al propagandei comuniste, mai presus de orice. Tatăl lui a fost muncitor, bunicii lui au fost muncitori, eventual țărani muncitori (a nu se confunda cu țăranii exploatatori), ce mai – origine sănătoasă dom-le. Într-un fel, e vorba de o spiță de Dorei, ceva în ADN, ceva spurcat.

Prin anii ’90, o explozie de gaze, provocată de un Dorel, a avariat grav un bloc pe Dacia și a omorât o bătrână. Deși a fost deschisă o anchetă, nu cred că a răspuns cineva, întreprinderea căreia îi aparținea Dorelul era de stat, mi-aduc aminte de reticențele cu care erau făcute declarațiile pe la Tv. Morții cu morții, viii cu viii, păgubașii cu paguba, Dorel are impunitate, el este muncitor. Unul din ultimele dezastre provocate de Dorel a fost la un spital (Colentina cred) în situația COVID, un accident provocat de oxigen. Acum Dorel era angajatul unei firme private (cred) – iar pagube, iar morți. Vom vedea dacă se va întâmpla ceva.

Am definit Dorel doar ca muncitor, un om fără sau cu o calificare redusă. Așa o fi? Desigur, nu. Iresponsabili sunt cam prin toate mediile, și toate calificările. Cauza? Cei veniți pe tancurile sovietice au răsturnat ierarhia normală a societății românești, au epurat-o pentru a corespunde noilor exigențe, acelea legate de loialitatea față de partid și de iubitul lui conducător (nu fură decât doi). Ei ziceau față de țară, dar era doar un slogan mincinos. Rezultatul a fost ignorarea criteriului valoric. De altfel, toți oamenii era considerați de propagandă a fi egali, desigur, mai puțin aceia care, conform dosarului, nu puteau fi loiali.  Dar oamenii nu sunt egali, sunt diferiți. Rezultatul epurării a fost că aceia cu ADN-ul puturos au fost ridicați ca uleiul deasupra apei.

Astfel a ajuns medic pe puncte un torționar. Dar, dormi-visează, ADN-ul lucrează. Fiul torționarului, tot medic. Uitați-vă atent și critic pe cv-ul acestuia veți constata că s-a născut a fi șef, s-a născut pe Lista Șefilor, nu pe cea Neagră. Priviți-i publicațiile – nici un titlu în nume propriu, totul la comun. Cine a trecut prin comunism știe ce inseamnă la comun – lipsa unui aport personal, lipsa unei priorități personale, niște furnicuțe îi scriu publicațiile – lipsa valorii reale. Dacă ar fi avut măcar o asemenea publicație, sigur o evidenția, i-ar fi satisfăcut orgoliul, i-ar fi putut eventual convinge și pe unii mai cusurgii. Dar acest fiu de torționar ne reprezintă cu cinste la OMS, și este veșnic pretendent, ba la șefia guvernului, probabil la președinție.

Nu știu dacă și tații ălorlalți Dorei au fost torționari, poate da, poate ba. Aș înclina spre ba, fiindcă dacă ar fi fost, progeniturile erau pe Lista Șefilor. Oricum, este vorba despre un ADN noroios. Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.

Problema noastră, generală nu este existența Doreilor, ci frecvența acestora, poziția lor în societatea ultimilor 70 de ani. Consecința o simțim cu toții – subdezvoltarea.

Foto: hotnews.ro.