Ce înseamnă să fii client

Trebuie să vă vorbesc puțin despre cei care au întreținut plimbarea și despre organizare.

Personalul hotelier și de restaurant era (folosesc trecutul deoarece tot ce e frumos se termină) plictisitor de amabil, toți te salută mereu, iți zâmbesc permanent, sunt gata să te ajute cu orice. Totul numai să te facă să te simți bine și confortabil, iar amabilitatea nu e deloc formală, pare sinceră. Desigur că pentru asta sunt plătiți. Totuși, știu mulți plătiți bine ca să ne servească …

Încep cu personalul hotelier. Nu e foarte numeros, fiecare are în jur de 30 camere de îngrijit si robotesc de dimineață până noaptea. Dacă ieși 5 minute din cameră, la întoarcere găsești cearșafurile întinse după un anumit standard, dacă mai ieși din nou peste 10 minute, la întoarcere constați din nou că au verificat/corectat totul.

După-amiaza, găsești totdeauna o pânză groasă întinsă la picioarele patului, astfel încât să te poți întinde încălțat pe pat fără să-l murdărești. Oricum lenjeria a fost schimbată la fiecare câteva zile.

Seara, cu regularitate, găseai în cameră programul pe ziua următoare cu două ciocolățele deasupra. Totdeauna seara pe pat era pusă o adevărată operă de artă – un animal – cățel în diferite posturi, țestoasă, broască, elefant, maimuțică, …, realizate din prosoape.

Mă consider un individ meticulos, pedant, chiar exagerat. Totuși, de fiecare dată când reintram în cameră, găseam capătul hârtiei higienice împăturit cu grijă în triunghi.

Personalul hotelier avea niște șefi care îi verificau dacă au făcut totul ca la carte. Intr-o noapte, i-am văzut frecând cu o cârpă, aproape târâș, plintele dintre podea și perete ca totul să arate ireproșabil.

Existau 12 lifturi pentru clienți. În fiecare dimineață, în fiecare lift, se schimba carpeta care avea o inscripție frumoasă cu ziua săptămânii.

Erau vre-o 8-9 baruri, 2-3 restaurante și restaurantul general. Peste tot o curățenie fără cusur – aproape deranjant, să n-ai pe cine critica. Restaurantul general funcționa aproape permanent într-un regim gen bufet suedez. Erau multe farfurii gata pregătite, dar și niște „raioane” unde-ți puneau ei pe farfurie ce-ți doreai și cât vroiai. Însă, fiecare client era observat cu atenție. Dacă li se părea că are dificultăți în a-și duce farfuriile la masă, imediat sărea unul să-l ajute.

Și în restaurant erau niște șefi (de sală). Aceștia supravegheau tot, personal și clienți, pentru ca totul să fie în ordine. Nu se sfiau, dacă era cazul, să ia și ei un teanc de farfurii murdare pentru a debarasa operativ. În general, toți puneau umărul la orice era cazul.

Toaletele (am mai tratat subiectul WC-urilor din diverse părți ale lumii) străluceau. Asta nu înseamnă că onor clienții nimereau totdeauna locul, ci că furnicuțele mențineau permanent curățenia.

Ce mai, clienții erau tratați permanent ca niște clienți din banii cărora trăiesc ceilalți. Asta nu însemna ca personalul nu purta discuții cu clienții. Dimpotrivă, amabili, volubili, cum am mai zis, totul ca să te simți bine.

Acum, vă invit să mergeți dvs. la orice restaurant doriți și să-mi povestiți cum a fost.