Toată lumea știe că există un departament de protecție divină a bețivilor. Acela care-i scapă din cele mai dificile situații, uneori de la moarte – pe scurt, lumea îi spune Dumnezeul bețivilor. Or mai fi și altele?
Oare proștii au și ei Dumnezeul lor, protecția divină garantată? „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor.” Cu aceasta încep poruncile Fericirilor sau poruncile adevăratei fericiri, nu ale fericirii pământești. De altfel, textele explicative arată că expresia săraci cu duhul nu se referă la proști. Nu sunt în măsură a lămuri problema dacă este sau nu vorba despre proști, ar trebui să cunosc mult mai multe detalii, probabil ar trebui plecat de la texte antice, în ebraica veche și, oricum, să fiu mai puțin păcătos.
Totuși, avem un text scris de Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii:
Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu o cucernicie tâmpă și lașă. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea. Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți.
Oare ÎPS Make l-o fi citit? Sigur, acum problema este care-i prost și care nu. Cei mulți, cei mai mulți îi consideră proști pe cei care nu înțeleg, nu pot pricepe știința fiindcă le depășește limitele. Numai că, și proștii de mai înainte, îi consideră pe ceilalți proști fiindcă teoria conspirației, pe care o înțelege orișicare spune că nu e vorba de știință, este doar conspirație.
Retrospectiv privind, știința este cea care ne-a adus gradul de civilizație de care, mai mult sau mai puțin, beneficiem toți. Sigur, și conspiraționiștii pot declara că fiecare pas al științei are și un aspect negativ. Chiar și faptul că prin progresele medicinei, atâtea câte sunt, durata medie de viață a crescut. Dacă luăm ca referință primul mileniu d.Hr. este vorba de niște zeci de ani. Dar asta a crescut populația globului, fenomen care are și implicații negative.
Așadar, toată lumea este de acord că există proști și ne-proști, dar nimeni nu știe care-s unii, care-s ceilalți. Însă, dacă toți înțeleg teoria conspirației, cum se face că doar câțiva, specialiști într-un domeniu, înțeleg detalii ale acelui domeniu? A accepta că nu înțelegi vreo chestie științifică, te încadrează la proști? Și încă un detaliu – dacă legea te declară în mod științific prost, constituie circumstanță atenuantă, îți reduce din responsabilitatea faptelor, sau este o circumstanță agravantă fiindcă știindu-te prost ai abuzat de starea ta?
La urma urmelor, proștii pot înțelege că sunt proști?
Foto: viorel-rotila.ro.
Născut pe lista neagră 