Socialismul științific

Brrr, și acum mă înfior. Eram student la științe exacte, în anul V aveam un curs cu această denumire.

Filozofiile sunt filozofii, facultățile de filozofie de peste tot sunt considerate de științe umaniste. În afara ăsteia, nu cunosc altă filozofie care să aibă pretenția de a fi științifică. Se dorea a se demonstra legături cauzale inexistente care duceau inevitabil la victoria absolută a socialismului/comunismului asupra capitalismului decadent, depravat, perimat. Materialism dialectic, deja nu mai era filozofie, era doar propagandă menită a genera oamenii noi.

Ca să-ți poți da diploma, trebuia să fi absolvit toate cursurile. Deci în ultimul an fiind, dacă aveai ghinionul de a nu trece acest important examen, nu-ți puteai susține diploma. Sincer, nu prea frecventam seminariile, doar câteodată. Dar la seminarul de socialism trebuia să merg fiindcă făcea prezența.

Asistentul era un tip destul de în vârstă pentru această poziție. Avea mari pretenții de la noi. Trebuia să avem conspecte, să ne facem temele, mai dihai decât la cursurile de specialitate din ultimul an. Îl ridică în picioare pe colegul meu de bancă (Dumnezeu să-l odihnească, a murit recent). Îi cere caietul. Colegul îi spune că n-are. Tonul lui era calm și flegmatic, așa era el. Asistentul se enervează și-i zice să iasă afară. Colegul îi spune că el a venit la seminarul de socialism științific și că nu vrea să iasă afară. Asistentul mititel îl trage de mână pe colegul meu cu alură de rugbist, sigur fără succes. Colegul îi spune că e penibil. Eu și încă un coleg de alături îi declarăm adevărul, că nici noi n-avem caiete. Asistentul parcă înnebunește, vrea să mute seminarul în altă sală fără noi. Declarăm că mergem și noi …

Sigur n-am luat examenul la prima prezentare. La a doua, unul din ceilalți doi a folosit o pilă, profesorul l-a trimis undeva pe asistent când ne-a venit rândul. „Și-așa l-am cunoscut pe Lenin” – nu vă spun tot bancul fiindcă e porcos.

Nu știu ce era mai absurd. Existenta unui asemenea curs în ultimul an la științe exacte sau pretențiile deterministe ale socialismului științific.

Cât de deterministe au fost, se vede și azi.

Mi-am adus aminte de seminarul cu pricina, admirând leapșa pe care o joacă acum hoții partidului de guvernământ și propriul guvern. Penibil dom-le cum zicea săracul prietenul meu.

 

În memoria lui Puiu