Plăceri

Nu, nu vă gândiți la de-alea cu …

Mi-a plăcut totdeauna să mă plimb. Dacă aș fi trăit într-o țară normală, liberă, probabil că mi-aș fi cheltuit toți banii pe călătorii.

În situația dată, m-am limitat a bate cu pasul munții României. Îmi dădeau un sentiment de libertate. După un număr de ani n-am mai izbutit această deconectare. Sistemul își făcuse efectul.

Mergeam cu mare plăcere în delegații prin țară. Câțiva ani, am fost și în delegații în străinătate, în URSS și Bulgaria ca expert CAER. Pentru cine nu știe, CAER era o replică palidă la Piața Comună – nu putea fi cu adevărat în absenta unui comerț liber. Era o întreaga tevatură. După ce se făcea propunerea, trebuia să primesc viză. De obicei venea cu o zi înaintea plecării. Eu nu puteam primi alte vize – Ungaria, RDG sau Cuba îmi erau interzise. Chiar și în URSS asiatic nu prea aveam voie. Dar era una din satisfacții, o vedeam ca pe o recompensă, o ieșire pe an în URSS.

La un moment dat am fost reclamat de cineva din familie. Nu am cunoscut textul reclamației (l-am cautat la sfârșitul lui ’89 prin dulapuri), dar e ușor de imaginat ce ar fi putut conține – pete nedeclarate. Urmarea a fost că timp de trei ani am fost lipsit de această plăcere. Chiar atunci când ședința s-a ținut în București nu am putut participa.

Era dreptul lor să mă trimită sau nu dar, împrejurarea mi-a mai creat niște frustrări în plus. Nu vreau să mă victimizez mai mult decât am fost în realitate. Cu excepția bunicului, apropiații mei nu au suferit fizic. Presiunea psihică a fost însă mare.

Dacă mă veți citi (veți arăta interes), vă voi povesti și cum percepe lumea de dincolo unul marcat de sistem ca mine.