Întrucât, din ultimele postări ați putea concluziona ca sunt anti-rus, precizez cu toată sinceritatea cu care am scris aceste pagini:
- Nu sunt anti-rus, nici filo-rus.
- Așa cum i-am cunoscut eu, rușii sunt oameni ospitalieri și o companie plăcută. Națiunea rusă este însă un pericol.
Am fost de multe ori în URSS, ca turist și în interesul serviciului. Exista regula banchetelor în fiecare seară – mâncăruri și băuturi alese (sigur, nu whiskey, dar nesecata vodcă). Atunci când situația economică din lagărul socialist s-a degradat, banchetele au devenit cocktail-uri, dar important și apreciabil era efortul de a păstra obiceiul. Erau niște gazde perfecte. Când ne-au vizitat, personal am făcut toate eforturile de a le întoarce gentilețea, deci nu le-am rămas dator în nici un fel.
În epoca înfloritoare a socialismului, în România și în URSS, prin mai toate magazinașele alimentare erau expuse ciocolate – cinci-zece feluri de ciocolate așezate în spirale, spirale de ciocolate din același sortiment; așa era obiceiul. Atenție! Am scris epoca înfloritoare nu epoca de aur. La noi, înflorirea a luat sfârșit prin 1978-1980 și au urmat foamea, cozile, …
În URSS spiralele au mai dăinuit vreo cinci ani. Oricum, spiralele de ciocolată au fost indicatorul economic cel mai elocvent.
Revin la chiolhanurile sovietice de care m-am bucurat. De acolo cunoșteam salatele cu pește oferite de finlandezi. Cele rusești erau mult mai variate și mai rafinate.
Îmi amintesc cum, spre finalul unui banchet bine stropit, unul dintre gazde (am dedus că era baltic) îi spune altuia – ambii beți: OCUPANTULE. In vino veritas.
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră
exista 2 tari unde NU voi merge vreodata, fara a nega faptu’ ca merita(sic!) sa fie vizitate: Turcia si Rusia – ambele (prea!) „implicate”, istoric vorbind, în situatia generala a României… 😦
ApreciazăApreciază
Prin Turcia am călătorit câteva mii de kilometri. Sigur, v-ar surprinde – mă refer la oamenii cu care inevitabil intri în contact, dar și din punct de vedere economic – am scris câte ceva.
În URSS am fost de două-trei ori în excursie cu părintii și de multe ori în delegație. Dar mi-ar plăcea să pot călători în Siberia. În ultima vreme, încercările rusești de infiltrare la noi au depășit etapa economică, acum sunt in politic, prin Ciuma Roșie. Zdrențele Roșii apasă pedala unui fals patriotism, cântă despre suveranitate – acum când avem cele mai serioase garanții de securitate din istorie. Noi nu putem exista singuri între cele două lumi. Eu prefer să ne ocupe americanii! 🙂
Oricum, constat nu numai că vă plac cam aceleași locuri pentru călătorii, dar aveți și o opinie politică apropiată. Probabil că, dacă aș fi plecat, aș fi călătorit la fel de mult.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
P.S. Mai pe seară, o să văd pe unde ați mai umblat în 2015.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
à propos de americani, au debarcat numa’ dupa 1990, desi erau „la corent” cu ororile comunisto-securiste din România si din toate tarile supuse bolsevicilor… 😦 stiti cu siguranta ca ei si englezii au „vândut” România lu’ Stalin în 1945, la Yalta, unde Generalul de Gaulle n-a fost invitat; sigur s-ar fi opus ocupatiei sovietice a României – enclava latina ce-avea legaturi culturale si afective cu Franta de secole…
* * *
tot à propos de „amerloci”, am locuit 5 ani la Houston-NASA area si merg regulat în USA, asa ca-i cunosc destul de bine… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eram dincoace de linia trasă de Stalin pe șervețelul soios de la Yalta.
Sincer, n-am încredere în Franța tocmai din cauză că e tot latină.
Nu mai știu dacă Yalta a fost după Ziua cea mai lungă. Oricum, România a fost pe loc fruntaș pe ambele fronturi în ce privește efortul de război din Europa – după Germania și Italia, apoi după Rusia, SUA și GB. De fapt, nu cred că în împrejurările respective aveam de ales.
Americanii își văd de interese. Chestia cu „libertatea” e doar lozinca.
ApreciazăApreciază
Pingback: Rusisme | Născut pe lista neagră
Pingback: Mama Rusia | Născut pe lista neagră
Pingback: Clubul dictatorilor | Născut pe lista neagră