Cum sunt un nemernic păcătos, sau tocmai d-aia, am meritul de a le cunoaște, dacă ăsta poate fi numit merit. Sigur că e ca la fotbal – toți ne pricepem, toți păcătuim.
V-am scris despre cel care păcătuiește făcând o faptă bună (Confesiune), precum și despre cel care păcătuind încearcă îndreptarea sau împiedicarea altor păcătoși (Păcatele). Încă nu știu răspunsurile corecte.
Acum am alăturat doi termeni din două justiții diferite, cea divină și cea omenească supusă erorilor. Este posibil să comiți un păcat „din culpă”?
În justiția umană, „din culpă” înseamnă că ai comis o porcărie fără intenție; n-ai respectat o lege/reglementare și cineva a avut de suferit, i-ai adus prejudicii – ca în cazul accidentelor de circulație.
Revin cu întrebarea – este posibil și în cazul păcatelor?
Să presupunem că ți-ai luat o mașină „de fițe” dar, fie nu ți-au ajuns banii, fie te-ai zgârcit, fie n-ai găsit altfel, mașina are un singur airbag, la șofer. Ai luat-o conștientizând probabil un gând egoist, „eu să fiu sănătos”.
Soarta te duce la un accident, accident în care poți să nu fii deloc vinovat legal. Lângă tine era o persoană dragă, foarte dragă. Poate chiar din momentul accidentului, din prima sutime de secundă ai da orice să fii tu pe locul acela, dar nu ești, airbag-ul tău s-a umflat.
De aceea, susțin și zic, ar trebui introdus elementul „din culpă” și la lista păcatelor.
Născut pe lista neagră 
Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră