Paști

Copil fiind, aveam locuința lângă o biserică mare cu hramul Adormirea Maicii Domnului. După ce mă culcau, ai mei plecau la Înviere. Stăteau și la „ocolitul bisericii” și cred că veneau spre dimineață. Mama îmi aducea pască.

Exista o oarecare tensiune, o discuție pe ton scăzut ca să n-o bag de seamă – oare i-o fi văzut careva la Înviere? Pe cine ai văzut? Cine ne-a văzut?

Nu s-a întâmplat nimic de pe urma Învierilor, adică nu și-au pierdut slujbele, din cauza asta. V-am scris deja că tata a avut totuși mari probleme – Spaime.

Văd astăzi persoane care regretă acele vremuri, ce frumoase au fost. Cred că-și regretă doar tinerețile fiindcă, eu îmi aduc aminte când eram matur și trebuia să pun ceva pe masa de Paști. Trebuia să fac față la niște cozi uriașe, fără certitudinea de a cumpăra ceva. Vedeai o coadă, te așezai. Abia p-ormă întrebai eventual ce „se dă”, de parcă era de pomană.

De fapt, doream doar să vă urez sincer Paști fericit, dar m-am luat cu vorba și n-am scăpat de politic. Paști Fericit tuturor!