Demagogia și slăbiciunile

Ascult uimit tânguielile politicienilor privind săracul țăran român. Aceiași politicieni nu erau de loc vexați atunci când poliția locală agresa o adevărată țărancă bătrână care-și vindea pătrunjelul pe la Big, în timp ce primăria era păzită de o firmă privată. Acum, netul este umplut de postacii psd cu poze cu o bătrână în fața rodului trudei constând într-un sac de cartofi ambalat industrial, pepeni galbeni, fasole la pungă și alte câteva legume, tot în cantități mari, toate presupuse din grădina bătrânei, cu certificat de proveniență geto-dacică. Sigur nu s-au deranjat s-o plătească pentru pozat.

Tarabele închiriate prin piețe sunt afaceri serioase, cu mulți bani, în majoritate negri, cu produse de multe ori de contrabandă, oricum, foarte puține românești. Nici vorbă de vreun țăran pe acolo. Dar orice măsură care ar putea limita pandemia este împotriva interesului psd de a nu se întâlni cu alegătorii.

Continuă bătălia pentru evitarea alegerilor. Șerban, cel din Sexul anal, nesigur de posibilitatea de a mai ajunge senator de la ecologiști, se străduie a promova legea pentru amânarea alegerilor, din grijă pentru om sau pentru a-și mai alina șezutul în scaunul moale și cald ceva timp. A uitat când se împotrivea măsurilor anti-covid, când se temea pentru limitarea libertăților individuale și combătea masca.

Foto: publicată pe FB de însuși Bulibașa psd.

Se mai aude câte un scheunat și de la vreun mazilit cu pretenții ca Bombonel, care deplânge perspectiva alegerilor, neuitând a-l menționa pe Băse, ceea ce denotă clar că nu și-a compensat complexul. I-aș comenta direct, dar publică doar comentariile care-i cântă în strună și care provoacă greață unui om normal. Dar el nu este.

Totuși, creșterea incidenței pandemiei chiar stimulată de psd, ni se datorează și nouă. Unora din cauza sentimentului de frondă care i-a îndemnat să nu asculte, altora fiindcă nu i-a dus capul, altora fiindcă au pus botul.

Chiar și slăbiciunilor noastre. Am văzut prima dată măsuri anti-epidemice pe vase de pasageri. La intrările tuturor restaurantelor și barurilor de pe vas existau dispozitive care-ți pulverizau automat un gel igienizant pe mâini. Aceleași dispozitive le întâlneai ori de câte ori coborai sau te urcai pe navă. Mărturisesc că le-am privit ca pe ceva inutil. Cu toate aceste măsuri, la mai puțin de șase luni vasul pe care fusesem pasager a fost blocat mult timp în Tailanda după ce căutase în zadar un port care să-i permită acostarea. A fost una din primele două situații publice de acest gen. Am mai povestit precauțiile existente la un hotel de dincolo de cercul polar unde o mulțime de afișe te învățau cum să rămâi sănătos, înainte de a intra în restaurant erai obligat să-ți pui mânuși, peste tot trebuia să porți papuci. Și acolo mi s-a părut ciudat, exagerat.