Wiki și eternitatea

Subiectul făloșeniei postume l-am mai dezbătut. L-am observat și prin alte părți.

Apetitul după false doctorate care-i macină pe impostorii ultimilor 70 de ani, pentru albăstrirea sângelui lor gros, de origine estică, duhnind a votcă, îl pot înțelege prin dorința de a-și argumenta poziția socială – la urma urmelor au fost ridicați din zloată de tancurile sovietice. Mai nou, titlul de doctor poate înlesni ocuparea nemeritată a unei funcții, a unui post, adică se măsoară în lovele.

Chiar n-am auzit nici o reacție a baroului privindu-l pe Cârlan. Probabil se așteaptă a se vedea ce succesuri politice va avea, ceea ce nu este corect – în barou sunt și juriști de seamă, nu numai d-ăia.

Problema nu este legată doar de doctorate. Spre exemplu, o prestigioasă organizație științifică, IEEE. Altă dată, ca să fii membru de un anumit nivel, era necesar să publici în revistele ei, și nu orice era scris putea fi publicat. Spre exemplu, în ’89, în România, erau doar doi senior member – prietenul meu profesorul despre care v-am mai scris (atunci nu era încă profesor universitar) și un academician. Acum, oricine cotizează devine member. Urmarea, este un titlu foarte comun prin universități, dar și acolo sunt impostori destui.

Dar unul din scopurile albăstririi sângelui este și posteritatea. Vor în istorie, vor să existe și pentru posteritate. Nici o grijă, aș spune, criminalii nu vor fi uitați și nici nu trebuie să fie. Problema aici începe, cei mai mulți nu sunt criminali, sunt doar hoți ordinari. Ce e de făcut? Păi, să omoare pe careva.

Până s-a născut ideea paginii Wiki, trebuie să-i fim recunoscători, a salvat multe vieți. Știu că mai sunt câteva enciclopedii de tipul who îs who. Dar, de obicei, pe lovele, de circulație restrânsă. Așa că, orice gunoi de politician are propria pagină Wiki, pe care și-o scrie singur, sau pune vreun prost să i-o scrie. Cine n-are Wiki nu există și n-a existat. Cam cum striga acum ceva ani un țăran pe o stradă din București unde aveam birou – Care n-are dovleci!Care n-are Wiki!

O altă versiune, dar fără succes de public, este o carte de istorie, gen Istoria științei X. Dacă ești pomenit acolo, ai posteritatea, eternitatea asigurate. Poți muri liniștit. Nu te vom uita. Chiar dacă istoria aia s-a tipărit în trei exemplare. Da, dar unul putrezește într-un fund de raft al bibliotecii academiei. Asta, da onoare, chiar dacă ești doar un nimeni, îți justifică existența, n-ai trăit degeaba.

Sigur, puteți spune doar nu ne păcălesc, știm că habar n-au pe unde le-a căzut buricul, vedem că sunt rezultatul unei fabrici de diplome sau de doctorate. Da, dar ei cred că nu le simte nimeni putoarea.

În ce mă privește, mi-e deajuns Lista Neagră, o listă pe care mă simt la locul meu, aici m-am născut. Este o listă care va exista totdeauna, chiar și după ce serverele Wiki vor fi distruse de apocalipsă. Oricum, totul e cenușă.

Foto: actualitateabotosaneana.ro

 

 

Un comentariu la „Wiki și eternitatea

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s