Despre ouă și politicieni

Vă aduceți aminte de invitația lui Năstase să-i fie numărate ouăle. Controla tot – administrație, justiție, investiții, ciubucuri. A eșuat cu falsa încercare de sinucidere – lamentabil. După asta ar fi trebuit să stea ascuns la Cornu, să și le numere singur. La urma urmelor, ce-și face omul cu mâna lui …

Lamentabilă mi s-a părut și condamnarea lui. Sigur, orice abatere de la lege trebuie sancționată. Totuși, când ai un maldăr de abateri, când majoritatea au un suport financiar, ce era mai ușor pentru un procuror decât să ia urma banilor în afaceri grase, nu la coțcării? Zic și eu.

Despre Iliescu, n-aș zice că are sânge în instalație. Are mai degrabă o încrâncenare care ne-a dus mult înapoi, care ne-a făcut mult rău. De pe soclu sau de pe catafalc, el se consideră posesorul adevărului absolut.

Constantinescu și Ciorbea au început prin a da o vacanță neașteptată și nedorită într-un moment în care toți (inclusiv FSN-ul de atunci) așteptau ca ei să preia controlul. Apoi, s-au declarat învinși de sistem – a fost un alt moment politic penibil. Noroc că au avut grijă alții să producă momente și mai penibile. Ciorbea n-a avut nici coloană vertebrală – a fost numit avocat al poporului de Ponta și menținut de Dragnea pentru slugărnicie. N-am uitat bălmăjelile lui cu ordonanța 13. Categoric, n-au avut numărul standard de ouă.

Vârful penibilității a fost „Mihaela dragostea mea”. Dar ăsta e un personaj care n-are ce căuta în statistica asta, n-are deloc, are doar soacră.

Ponta, țanțoș ca un cocoș, a avut tot timpul fixuri. La fiecare câteva fraze îl pomenea pe Băse, mai târziu pe Iohannis și Dragnea. Pe Băse nu l-a uitat nici la vreun an de când nu mai era președinte. Tot timpul a avut nevoie de un vinovat, altul decât el. A început în forță cu marțea neagră, dar a naufragiat. Acum caută un vinovat pentru momentul în care a fost prins fără biluțe.

Băse cred că a fost cel mai tare în clasament, în special privind PSD. Totuși, în 10 ani fără vreo patru luni, ar fi putut să facă mult mai multe. Promovările greșite (Maior, K, Oprea, Onțanu și mulți alții) ne-au costat pe toți.

Și am ajuns în zilele noastre. În ciuda bătăliei pentru putere și pentru protecția personală, în ciuda foarte tinerei speranțe plimbată cu onoruri prin Elveția și prin parlament, în ciuda măsurilor sfruntate, parcă n-aș putea afirma că Dracnea excelează. Se tot ascunde în spatele unor neica nimeni pe care el îi scoate din buzunare pentru a-i împinge în față, e plecat din țară la momente decisive. Aș spune că acest personaj malefic este mai degrabă laș fugind de răspundere, cam ca Bombonel la sinucidere.

După atâta istorie, iată-ne astăzi. Ce facem cu Iohannis. Are sau nu?

A întârziat decizia cu K până în ultima zi. Din nefericire, PSD stabilise tot pentru astăzi hotărârea privind revocarea. Nu cred că a semnat revocarea lui K de frică, n-avea motive. Totuși, niște socoteli nu-mi ies:

• cum poate fi validat un ministru numit să ia hotărâri peste capul unui președinte ales nominal de o majoritate electorală
• cum ar trebui constituită Curtea Constituțională astfel încât să fie în afara suspiciunilor de partizanat politic sau de lipsa pregătirii juridice.

Dacă Iohannis ar fi demarat un referendum privind hotărârea discutabilă a CC, un vot favorabil (care legal nu poate întoarce decizia CC) cum poate fi contestat în balanță cu hotărârea câtorva oameni numiți? Dar dacă votul ar fi fost nefavorabil? Se poate legifera hoția prin vot?

Cred că asta este problema: Dracnea, este produsul unui vot care, iată, duce la legiferarea hoției.

Și, dacă tot s-a legiferat hoția, hai să ciordim și noi câteva ouă cadou pentru președinte. De noi depinde