Consecințe

Nu condamn dosarul. Sunt condamnabile criteriile – ce anume e bun și ce nu. Cu criterii valorice răsturnate, l-aș utiliza și acum. Societatea ar fi mult mai curată. Mă tem însă că a continuat a fi utilizat la fel și după ’89. Înainte de 2000 mi-au căzut în mână formularele de înscriere la Academia de poliție – erau după tipicul cunoscut mie și, sunt sigur, interpretate la fel, probabil de aceeași oameni; rezultatele sunt vizibile acum.

Pe undeva, dosarul se apropie (dar este mai profund) de ceea ce astăzi se numește HR – human resources (să nu credeți că aș fi adeptul unor asemenea termeni – noua limba de lemn anglicizată). Numai că latura capacităților profesionale era omisă complet, accentul fiind pe selectarea caracterelor mizerabile pentru a le oferi puteri și avantaje mari. Ce poate face un nimeni ajuns într-o poziție decisivă – se va crede Dumnezeu.  Am scris nimeni fiindcă „de la coarnele plugului” presupunea un om care a muncit.

Ar fi ajuns vreodată torționarul Ion Ficior într-o poziție cheie fără filtrul dosarului? S-ar fi putut bucura de o viață îndestulată satisfăcându-și în același timp pornirile sadice? Dar câți ca el au mai fost – tot aparatul, tot sistemul era cu oameni din această categorie. Conștient sau nu, aceștia apărau sistemul care i-a creat, apărându-se pe sine. Răsturnarea ierarhiilor societății pe criterii non-valorice timp de aproape 50 ani determină și azi lipsa unei dorințe reale de schimbare, lipsa unei condamnări clare a trecutului. Ierarhiile de care vorbesc ar trebui să facă un pas înapoi, ori asta ar fi contra firii.

Caracterele cele mai tari selectate de dosar au ajuns (și au fost totdeauna) în politică, deținând funcțiile cheie. Din cauza aceasta nu poate fi vorba de vreo stângă în politica romanească, nu există decât populism. Din același motiv, al poluării și penetrării întregii societăți nu se poate coagula o dreaptă.

Acesta este motivul pentru care, atunci când cunosc pe cineva, rotițele din capul meu încep să se învârtească încercând să-i descifreze dosarul – cât de valorice au fost criteriile pe baza cărora omul acesta a ajuns ce a ajuns. De obicei este un compromis.