Rămâne cum am stabilit

Sunt sigur că ați auzit toți bancul acesta vechi, dacă vor insista cititorii, vi-l scriu în comentarii. Am un subiect intern politic deși, i-aș spune mai degrabă de mentalitate, și unul extern, știți care.

Personaje politice implicate în diverse forme de hoție au acțiuni judecătorești – contestații de tot felul, apeluri, recursuri la diferite instanțe. Dar fondul acestor acțiuni nu atacă problema. Nimeni nu afirmă că nu este hoț, nu cere să demonstreze că nu este hoț, că este nevinovat. Toate (în sfârșit, poate nu le știu eu chiar pe toate), reformulez cele sonore au ca obiect chestiuni de procedură sau tragere de timp. Dacă izbutesc astfel să ocolească fondul, hoția, dacă depășesc termenele și faptele se prescriu, se întorc zâmbitori și senini către publicul larg, către alegători , ca și cum nici usturoi n-au mâncat, nici … Redevin negustori cinstiți.

Desigur, este vorba de mult tupeu, dar aș adăuga, și de multă nesimțire. Fără a fi vorba despre niște fapte penale, au fost evenimente oarecum politice în România ale căror protagoniști, dacă erau oameni cu bun simț, ar fi dispărut în gaură de șarpe. Ei bine, nu. Nu dispar nicăieri, continuă de parcă nimic nu s-a întâmplat. Oare prescrierea unei fapte penale (nu vreau să discut acum cu complicitatea cui) îl face pe făptuitor mai puțin hoț, devine el negustor cinstit? Se poate întoarce el chiar la locul faptei unde o poate lua de la capăt?

Un caz aparte îl constituie doctoratele. Personaje ale căror mecle spun tot, niște milițieni (considerați termenul un fel de metaforă) se trezesc cu o diplomă fără acoperire și o atacă grobian și penal pe cea care i-a deconspirat. Dacă ai falsul trecut la secret, ești mai puțin falsificator? Cum este posibil să se accepte ca un ales să nu aibă viața transparentă, cum se acceptă să nu-și publice CV-ul? Ei, legat de plagiate este o mare problemă – nu se prescriu. Au încercat niște porcării dar, din ce cunosc, deocamdată n-au izbutit. În stilul dracnea, plagiatorul legiferează pentru el însuși.

Dar avem și o mentalitate publică bolnavă. Opinia publică, jurnaliștii, alegătorii acceptă situația după un timp sau uită. Și-a ispășit pedeapsa sau s-a prescris sau a fost reabilitat. Nimeni nu mai deschide pliscul. Poate reveni primar sau ministru sau prim-ministru deși, a folosit deja această calitate pentru furt. Dacă ei nu-și simt duhoarea, ar trebui s-o simțim noi.

Pe plan extern, ascultăm tot felul de prostii privind marele atentat la iubitul conducător. Amenințări de tot felul, cu bomba, cu războiul, cu … Zilele trecute clovnul acela, Medvedev, a împărțit Ucraina – a dat Poloniei, Ungariei, chiar și nouă, că nu dădea de la el și, dacă găsește proști să-l asculte … Doar că, a omis sudul Basarabiei, Buceacul. Cum R. Moldova (este prima oară când scriu titulatura asta tâmpită) nu a fost pomenită, înseamnă că nu primește nimic. Și-atunci, cine ar urma să ia sudul Basarabiei, Buceacul? Cine vrea să ajungă la gurile Dunării? Ghici ghicitoarea mea.

În rest, rămâne cum am stabilit.

Foto: cursdeguvernare.ro.

Lasă un comentariu