Turismul și celebritatea – I

Cu o frunză nu se face primăvară.

Am călătorit destul de mult și, desigur, prin zone pitorești. Cu regret vă mărturisesc că nu prea multă lume a auzit de România, și mai puțini știu pe unde ar fi.

Ultima dată n-au fost doar oamenii de prin țările vizitate ci și partenerii de excursie, americani, australieni, asiatici din mai multe țări. Erau oameni care călătoresc cu adevărat mult. Au fost unii care chiar trecuseră tangențial prin România sau o vizitaseră puțin.

Chestionându-i pe unde au fost, n-am găsit pe nimeni care să menționeze mănăstirile din nordul Moldovei, din Maramureș sau nordul Olteniei, care să fi vizitat delta Dunării, care să fi auzit că ar putea face niște drumeții grozave prin munți în condiții mult mai sălbatice decât prin alte părți.

Nimeni nu știa că, cu puțin efort, ar putea vedea niște peșteri splendide cu niște portaluri cu adevărat spectaculoase. Nu se cunoștea nici despre rămânerea noastră în urma civilizației care a făcut să existe zone oarecum virgine, naturale în simplitatea lor. Le-am vorbit despre printul Charles care are proprietăți la noi.

Totuși, majoritatea auziseră de Dracula. Așa se face că, atunci când eram întrebați de unde suntem, americanii ziceau că sunt din Nevada sau Ohio, iar eu ziceam că sunt din țara lui Dracula.

În mintea majorității, o mare parte a celebrității unei țări este rezonanța turistică pe care aceasta o are. Sigur că mai sunt alți factori politici, militari, economici, dar turismul este extrem de important și un suport pentru ceilalți.

Pentru prima oară semnez:

Dracula Country Citizen