Dezolare

Da – tristețe, gol, amărăciune. Acesta este sentimentul pe care-l am în preajma marii aniversari naționale.

Ieri am fost să iau pe cineva de la Otopeni. O sală de așteptare amărâta, cu doar câteva scaune, singurul avion întârziat mai mult de o oră era cel așteptat de mine. Curent peste tot. M-am ascuns între două coloane și am observat lumea. Persoane destul de nevoiașe, bătrâni care-și așteptau copiii sau nepoții.

N-am remarcat nici o figură care să emane un pic de optimism, tineri sau nu, bărbați și femei. N-am putut decât să contribui și eu, prin prezența mea, la dezolarea generală. Un aeroport de mâna a treia, cu trafic mic, cu un timp mare între aterizarea afișată a avionului și apariția călătorilor.

Seara, la Tv, un film mistificat privind minunățiile României și prioritățile mondiale ale românilor. Așa am aflat că Vuia s-a ridicat în aer primul în lume (a fost pionier, dar n-a fost primul) în România și nu la Paris. Am mai aflat că Timișoara din România nu din Austro-Ungaria a fost primul oraș european iluminat electric. Mi s-au mai arătat imaginea unui lup românesc fotografiat în Norvegia, fotografia unui lan de grâu rusesc declarat a fi de pe plaiurile noastre și am fost informat că Dracula este desigur creație băștinașă.

Cum filmul purta sigla guvernului nostru, m-am gândit că scenariul aparține Veoricăi, fapt confirmat și de cele câteva greșeli lingvistice și ortografice. Importurile sunt probabil opera unor artiști autohtoni bine plătiți din banii noștri.

La viața mea, am văzut multe asemenea filme auto-omagiale. În afara faptului că erau mai riguroase, din clipul guvernului huiduit aniversar la Alba Iulia mi-a lipsit vocea comentatorului consacrat. Pe vremuri și o perioadă pe timpul lui Ilici, exista un unic comentator cu o voce gravă, distinctă. Probabil o fi murit.

Mai constat de ziua națională o serie de bolnavi. Să-l lăsam pe Dracnea care-și pregătește scutirea medicală. Unul notabil prin absența din ședința solemnă a parlamentului psd-ist este tătuca Ilici. Îi urez viață lungă, doar așa îl poate ajunge justiția terestră cu viteză de melc.

Un comentariu la „Dezolare

  1. Pingback: Cuprins | Născut pe lista neagră

Lasă un comentariu