Doar o comparație

Am călătorit cu mașina prin mai multe locuri. Am făcut vreo 3.500 km prin Turcia, vreo 8.000 km prin Norvegia, Finlanda, 8.000 km prin Noua Zeelandă, aproape 4.000 km prin Alaska – vagabond din născare. În Alaska, pe Dalton Hwy, era un singur polițist, la capăt, n-avea timp de radar și nu l-am cunoscut. În Scandinavia erau radare fixe anunțate, nu am avut nici un incident, n-am cunoscut poliția, n-am primit nimic acasă. Am povestit deja. În Turcia erau toleranți. În Noua Zeelandă, exigenți.

Am văzut și eu scenele oripilante din SUA. Patru polițai au fost dați afară imediat, au fost inculpați, unul este arestat. Totuși, au declanșat o revoltă serioasă.

La noi, un polițai vinovat iese imediat la o pensie babană și prematură, dar nu ajunge la răspunderea penală. De multe ori este ascuns în sistem printr-o avansare. Așa s-a întâmplat după Caracal cu șeful de la Olt, avansat șef la poliția de frontieră. La fel cu jăndarii scelerați de la 10 august, avansați pentru marile fapte de arme. Nu înțeleg de ce ieșirea la pensie presupune o exonerare penală și nu cred că este legal.

Mai este metoda ascunderii probelor prin secretizare sau prin dosire pur și simplu (filmul de la Colectiv). În exemplul pe care l-am dat, concedierea nu i-a scăpat în nici un fel – va urma un proces care sunt sigur că nu va fi à la roumaine.

Vă mai amintesc în treacăt anchetele fără sfârșit privind revoluția, mineriadele, soldate cu morți și răniți, motiv pentru care îi urez încă odată viață lungă lui Ilici. Nimic n-ar fi mai șocant pentru el decât justitia făcându-și treaba.

Mi-ar plăcea să apuce și el, și eu momentul, să-i pot privi ochii, fizionomia, în acea clipă.