Mică bârfă cu BMW-u

Ca la țară.

Ieri după-masă, aud un motor zgomotos, ca un tractor. Arunc o privire (mereu trebuie s-o faci dacă nu vrei să-ți treacă unu gardul), era doar o mașină, oprită paralel cu a mea, în mijlocul străzii, o stradă lată ca un bulevard. Fiindcă după două ore nu se schimbase nimic, arunc o privire mai atentă. Erau doi, unul lângă trotuar, în pană, nu-și putea porni motorul.

În sfârșit, mă trezesc mai târziu dimineața, șantierul continua. Mai trec vreo două ore, trebuia să plec. Ies să mă urc în mașină, constat că mai era o mașină sosită în ajutor. Niște tineri. Desigur, toate trei BMW. Cel în pană era un model nou. M-am amuzat – vorba unei prietene, capra râioasă și cu coada pe sus.

M-am decis să-i abordez ca nora lui dracnea, vă aduceți aminte „Băi săracilor„. Le-am spus „Măi băieți, mai bine puneți mână de la mână și o duceți la un service„. Se pare că le-a plăcut îndemnul meu sau le-am omorât entuziasmul. Când m-am întors, nu mai era decât cea în pană. Au luat-o pe o platformă ceva mai târziu, semn că le-am dat un sfat cu folos.

Nu-mi plac mașinile germane, în primul rând fiindcă-s la modă între cocalari și proști. Nu-mi plac nici cele franțuzești, din experiență. Bine, veți zice, dar tu, fan UE?

Așa e. Numai că, frate, frate, dar brânza e pe bani. Asiaticele-s mai bune și mai ieftine.

Foto: oradeahub.com