E cânele meu

Așa îi auzi pe unii. Înțelesul este am putere de viața și de moarte asupra lui, fac ce vreau cu el. Abia în urmă cu câțiva ani a apărut o lege pentru protecția necuvântătoarelor față de animale. Sunt frecvente prezentările Tv cu atenționări privind posibila afectare emoțională a privitorilor, arătând că și legea asta nu se prea aplică.

Eu însumi am avut un câine pe care proprietarul a vrut să-l omoare, în acest scop rupându-i un picior și înjunghiindu-l. A mai trăit vreo patru ani după ce l-am reparat. Cred că nemernicul care l-a înjunghiat încă își trăiește zilele mizerabile. Oare ce-ar fi în stare să-i facă un asemenea gunoi unui om?

În ce mă privește, foarte rar mă latră câinii. Mi-aduc aminte că eram într-un grup (era o vreme în care nu obțineai un loc la cabană altfel) și coboram cu fiu-meu o coastă sub Toaca. Copilul avea vreo 7 ani, grupul se răspândise pe coastă. Doar că, pe toată lungimea pantei, erau vreo patru stâni și câinii au început să hăituiască grupul. Doar noi am coborât liniștiți – nici un câine nu ne-a deranjat. Deși proverbul e cu corbul, …

Mi-ar plăcea să-l am și eu pe unul d-ăsta în laț. La fel ca într-un banc vechi:

– E omul meu.
– Îți dau un pol pe el.
– Mă ușurez pe polul tău.
– Și eu pe omul tău.

Foto: animalzoo.ro.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s