P.S. FI

Am uitat să menționez două aspecte din Finlanda.

Încep cu cel bun. În Tampere și Helsinki, poate și în alte orașe, locuitorii au obiceiul de a face picnic pe spatiile verzi și prin parcuri. Uneori, întind o pătură, alte ori se întind direct pe iarbă. Servesc o băutura, o gustare, strâng și pleacă. Desigur, nu e vorba de grătare/paranghelii/manele, nici de spații special amenajate, dar nu trebuie să fie duminică sau o zi de sărbătoare. În urma lor nu rămân gunoaie. Mi s-a părut foarte plăcut – pe drumul spre casă, venind de la serviciu, faci o pauză pe iarbă.

Al doilea eveniment, l-am trăit în Helsinki. Un țigan ne-a cerut bani într-o engleză foarte aproximativă, spunându-ne că este din România. În realitate nu știa o boabă românește și era țigan ungur. Există două explicații. Fie simțul lui de marketing i-a spus că românii sunt (în percepția vestică) o nație amărâtă de țigani care merită mila mai degrabă decât țiganii din Ungaria, fie că țiganii români sunt mai persecutați decât cei unguri și merită mai mult mila publică. Cât de persecutați sunt conaționalii noștri știm cu toții și bănuiesc că nici ungurii nu-s mai breji decât românii.

Oricum am da-o, percepția pe care se bazează marketingul lui este îngrozitoare pentru nația românească și ne-a fost generată chiar de ei, de țigani.