Fruncea

Pe vremuri, cam peste tot, era o gazetă de perete, un panou pe care erau diverse știri de interes local, general și, mai ales, fără nici un fel de interes. Uneori, erau pozele unora declarați pe drept sau nu fruntași în producție sau fruntași în întrecerea socialistă. La sfârșitul lui ’89, la gazeta noastră, erau scrisorile unora care-i lingeau posteriorul lui ceașcă. Aceleași lichele s-au suit repede pe metereze. Când am umblat prin fișetul de la partid sperând să dau peste niște turnătorii care mă priveau și care erau adresate lui Secu, mi-am făcut și o colecție de asemenea scrisori de omagiere a lui ceașcă dactilografiate și semnate olograf. Una dintre ele era semnată de un puști cu ouă mari. De fapt, ouăle erau ale nevesti-sii / socru-su. După lovitura de stat botezată revoluție, omul și-a deschis o firmă care a prosperat, desigur din afaceri cu statul. Intenționasem să-i trimit pe fax la firmă scrisoarea ca să-i amuz subalternii, dar până să trec la fapte, omul a dat colțul. Nevastă-sa (cea cu ouăle) s-a remăritat tot cu un arivist și a avut mereu slujbe bine plătite în planul doi la guvern. Așadar, la gazeta de perete nu vedeai mereu stahanoviști, de cele mai multe ori doar lingăi.

Și pe la UE se poartă gazetele de perete – clasamentele. P-aci, România este, mai totdeauna, pe ultimele locuri. Dar e chestie de interpretare, putem fi considerați și pe primele locuri, după cum așezi clasamentul. Sigur că nemernicii ăștia de vestici ne persecută și așază totdeauna clasamentele invers. De exemplu, un clasament poate fi al idioților sau al celor mai puțin idioți. Poziția noastră este rezultatul faptului că noi le facem pe toate à la roumain. Precum certificatul verde al valahilor care va ieși târziu și descăpățânat. Degeaba încui grajdul după ce au fugit caii.

De neînțeles este pentru mine obiceiul plății taxelor locale în prima zi a anului. O grămadă de masochiști se înghesuie, de cele mai multe ori pe o vreme scârbavnică, să-și plătească impozitele. Chiar nu pricep. Se petrecea și pe vremea lui ceașcă. Cred că bănuiți că nu am manifestat niciodată acest tip de perversiune. Ba chiar îmi aduc aminte că, în anii ’90 am avut un conflict îndelungat cu sectorul 3 fiindcă plăteam totdeauna cu ordin de plată în ultima zi din martie, desigur cu bonificație. Nu vroiau să recunoască plata și bonificația. Încă nu aflaseră că data plății este data OP. Acum, cu plățile online, ordinele mele de plată pleacă în fiecare an pe 31 martie, la ora 23:59. Știu, o caut cu lumânarea, dar așa e viața. În fond, am avut un prim-ministru care nu avea cont în bancă și e din nou mare șef la peeseedee.

Să lăsăm însă exemplul meu personal și negativ. Privind la Tv coada masochiștilor, te-ai putea gândi că suntem fruntași la colectarea de impozite. Ei bine, nu numai că nu suntem fruntași, suntem codașii Europei. Companii care nu-și plătesc dările, muncă la negru, suveici de companii ce intră imediat în faliment după ce au dat lovitura, dar și persoane fizice care n-au plătit vreodată un impozit, au ajutor social și două merțane în curte. Vorba unei vestite nurori de politician pușcăriaș – săracilor.

Dar, până la urmă, în afara masochiștilor, cine mai plătește impozite? Păi, taxele locale (tot declarative) sunt mai greu de eludat deși, sunt destule turnulețe construite fără autorizații, deci nu plătesc. Taxele centrale sunt declarative, adică cine nu le declară, nu este sărac. Se poate face presupunerea rezonabilă că cine n-are cont în bancă, nu depune nici declarații, adică nu datorează impozite. Apoi, unii dintre noi, dintre cei aleși de noi, fie au mame foarte bogate (și nimeni nu se întreabă de unde), fie au niște mătuși tot foarte bogate gen emblematica Tamara (nici despre ele nu întreabă nimeni nimic) și ce rost ar mai avea să declare ceva.

Dar statul, ce ne dă în schimbul taxelor? Oferă servicii rapide, precise, de calitate? Oferă niscai avantaje? Măcar siguranță? Își asumă responsabilități? După părerea mea, nu oferă nimic. Doar hrănește o armată de trântori, cât pe ce să scriu de hoți gândindu-mă că dacă iau salarii fără muncă și responsabilități reale, practic fură.

Vedeți? E clar deja cine sunt cei care plătesc. D-aia au vrut să ne bage chip-urile alea. Au vrut să ne facă un serviciu. În ce mă privește e clar, chip-urile nu și-au făcut efectul.

Foto: vice.com.